ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1022/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 75 din 16 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, reclamantul R.N. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr.

208 din 14 octombrie 2003 și obligarea pârâtei de a-i acorda drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea

de domiciliu, Bălnaca, județul Bihor în Roșia - Beiuș, în perioada martie 1941 -

martie 1945, ca urmare a Dictatului de la Viena.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Caraș Severin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii,

având în vedere că înscrisurile anexate la cererea depusă la comisie, emise de

Arhivele Naționale - Direcția Bihor și de Primăria comunei Bratca, menționează

că reclamantul nu figurează ca refugiat în evidențele deținute.

Prin sentința civilă nr. 50/PI

din 27 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

modificată și completată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, din declarațiile autentificate ale celor

doi martori, că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, din

localitatea Bălnaca, în Roșia - Beiuș, în perioada martie 1941 - martie 1945,

ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, exercitate de regimul hortyst.

Cu privire la înscrisurile

invocate de pârâtă, instanța a reținut că acestea sunt nerelevante, în sensul

că din primul rezultă că arhiva Primăriei Bratca a fost distrusă, iar din al

doilea că evidența persoanelor refugiate, extrasă din fondurile documentare

păstrate la Arhivele Naționale, este incompletă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, criticând-o ca

nelegală și în contradicție cu prevederile Legii nr. 189/2000, susținând că

s-au acordat intimatului, drepturi în afara legii, deși nu s-a făcut dovada

refugiului, cu acte oficiale.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului se

constată că faptul refugierii reclamantului din localitatea de domiciliu, Bălnaca,

aflată în zona ocupată a Ardealului, a fost dovedit conform dispozițiilor art. 4

alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2000, cu declarațiile

martorilor Ț.T. și A.T., locuitori ai acestei comune și beneficiari ai Legii nr.

189/2000, în baza hotărârilor Comisiei Casei Județene de Pensii Bihor.

În concluzie, soluția

pronunțată de prima instanță fiind legală, urmează a se respinge prezentul

recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței nr. 50/PI din 27

ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.