Decizia nr. 1022/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 75 din 16 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul R.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr. 208 din 14 octombrie 2003 și obligarea pârâtei de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu părinții săi, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Bălnaca, județul Bihor în Roșia - Beiuș, în perioada martie 1941 - martie 1945, ca urmare a Dictatului de la Viena.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, având în vedere că înscrisurile anexate la cererea depusă la comisie, emise de Arhivele Naționale - Direcția Bihor și de Primăria comunei Bratca, menționează că reclamantul nu figurează ca refugiat în evidențele deținute. Prin sentința civilă nr. 50/PI din 27 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, din declarațiile autentificate ale celor doi martori, că reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa, din localitatea Bălnaca, în Roșia - Beiuș, în perioada martie 1941 - martie 1945, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, exercitate de regimul hortyst.

Cu privire la înscrisurile invocate de pârâtă, instanța a reținut că acestea sunt nerelevante, în sensul că din primul rezultă că arhiva Primăriei Bratca a fost distrusă, iar din al doilea că evidența persoanelor refugiate, extrasă din fondurile documentare păstrate la Arhivele Naționale, este incompletă. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, criticând-o ca nelegală și în contradicție cu prevederile Legii nr. 189/2000, susținând că s-au acordat intimatului, drepturi în afara legii, deși nu s-a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale. Recursul este nefondat. Din actele dosarului se constată că faptul refugierii reclamantului din localitatea de domiciliu, Bălnaca, aflată în zona ocupată a Ardealului, a fost dovedit conform dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, cu declarațiile martorilor Ț.T. și A.T., locuitori ai acestei comune și beneficiari ai Legii nr. 189/2000, în baza hotărârilor Comisiei Casei Județene de Pensii Bihor. În concluzie, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței nr. 50/PI din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.