ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 21 iulie 2003, la Judecătoria Găești, reclamanții I.M. și I.F. au chemat în judecată Prefectura Județului Dâmbovița, Consiliul Local și Primăria comunei Uliești și pe C.G. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 49199 emis la 24 mai 1995 de Comisia Județeană Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și de asemenea să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 525 din 21 octombrie 1977 emis de fostul Notariat de Stat Găești. Soluționând litigiul, Judecătoria Găești, prin sentința civilă nr. 1389 din 11 decembrie 2003, a respins acțiunea.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1002 din 1 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Potrivit art. III din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel. În același articol s-a prevăzut că recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Ținând seamă de dispozițiile legale enunțate se va trimite Curții de Apel Ploiești spre soluționare recursul declarat de reclamanți, în cauză hotărârile fiind pronunțate în materia fondului funciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Trimite Curții de Apel Ploiești spre soluționare recursul declarat de reclamanții I.F. și I.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.