ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la 21 iulie 2003, la Judecătoria Găești,

reclamanții I.M. și I.F. au chemat în judecată Prefectura Județului Dâmbovița,

Consiliul Local și Primăria comunei Uliești și pe C.G. solicitând ca, prin

hotărârea ce va fi pronunțată, să se constate nulitatea absolută a titlului de

proprietate nr. 49199 emis la 24 mai 1995 de Comisia Județeană Dâmbovița pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și de asemenea să se

constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 525 din 21

octombrie 1977 emis de fostul Notariat de Stat Găești.

Soluționând litigiul, Judecătoria Găești, prin sentința civilă nr. 1389

din 11 decembrie 2003, a respins acțiunea.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1002 din 1

aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Potrivit art. III din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr.

58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă,

hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului

funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel. În

același articol s-a prevăzut că recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție se trimit la curțile de apel.

Ținând seamă de dispozițiile legale enunțate se va trimite Curții de

Apel Ploiești spre soluționare recursul declarat de reclamanți, în cauză

hotărârile fiind pronunțate în materia fondului funciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite Curții de Apel

Ploiești spre soluționare recursul declarat de reclamanții I.F. și I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2005.