ÎCCJ, Decizia nr. 227/2005

Asupra cererii de revizuire

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de partaj

din 8 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2231/2003, Judecătoria Moreni a

admis acțiunea formulată de reclamanții A.Ș. și A.R., în contradictoriu cu

pârâții P.S., A.V., A.L., T.E., A.A. și A.G., a constatat deschisă succesiunea

defuncților A.I. și A.M., a stabilit masa succesorală și moștenitorii cu

vocație succesorală.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, prin decizia nr. 806 din 19 martie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii interlocutorii menționate.

Prin decizia nr. 2285 din 22

martie 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a declinat, în favoarea Curții de Apel Ploiești, competența

soluționării recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei pronunțate în

apel.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamantul A.Ș. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, în Complet de 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, prin

decizia nr. 166 din 6 iunie 2005.

La data de 8 iunie 2005,

reclamantul A.Ș. a formulat cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei

nr. 166 din 6 iunie 2005, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.

2 C. proc. civ.

S-a susținut că instanța nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, cu referire la art. II alin. (1) din

O.U.G. nr. 65/2004.

Totodată, decizia atacată

este nelegală, instanța pronunțându-se cu neobservarea dispozițiilor art. 158

C. proc. civ.

În concluzie, reclamantul a

solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 129 din

Constituția României, revizuită, cu referire la art. 126 din legea

fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot

apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită

imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului

civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei în două grade de

jurisdicție.

Mai mult, realizând o armonioasă

proporționalizare între imperativul stabilității raporturilor juridice civile

și cerința aflării adevărului, legea procesual-civilă a reglementat și

posibilitatea reconsiderării situației juridice prezumată ca autentică prin

hotărâre judecătorească irevocabilă, ce are ca atribut specific și exclusiv

autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac în

condiții precis și limitativ determinate.

Această reglementare are

aptitudinea de a satisface exigențele noii perspective asupra justiției,

generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din

Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Prin urmare, revine persoanei

interesate, obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual-civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații

identice.

Totodată, aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile Codului de

procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei

hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului

judiciar pe această cale.

Potrivit art. 322 C. proc.

civ., între altele, se poate cere revizuirea „unei hotărâri dată de o instanță

de recurs, atunci când evocă fondul”.

O instanță recurs evocă fondul,

atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază

probele administrate în instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt

și pronunță o soluție diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele

inferioare.

În cauză, condiția impusă de

textul de lege citat nu este îndeplinită, întrucât Completul de 9 judecători al

Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a evocat fondul, ci, prin decizia

atacată, recursul declarat de aceeași parte a fost respins, ca inadmisibil.

Prin urmare, excepția de

inadmisibilitate pusă în discuție se constată a fi întemeiată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată

de reclamantul A.Ș. privind revizuirea deciziei nr. 166 din 6 iunie 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători,

în dosarul nr. 84/2005, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.