ÎCCJ, Decizia nr. 226/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3133 din 6

octombrie 2003, Judecătoria Târgoviște a admis acțiunea de partaj succesoral

formulată de reclamanții M.I.A., M.A., M.N.C., M.M.R., M.B.M., în

contradictoriu cu pârâții M.S., M.F., M.M., M.Ș., M.E., V.M. și a dispus

partajarea maselor succesorale ale defuncților M.V.I. și M.P., potrivit cotelor

reținute prin încheierea de admitere în principiu.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, prin decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe, de

reclamantul M.I.A. și pârâta M.E.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de apel, reclamantul M.I.A. și pârâta M.E. au declarat

recurs.

Prin încheierea nr. 972/D

din 30 mai 2005, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți

de Casație și Justiție a declinat competența soluționării recursului, în

favoarea Curții de Apel Ploiești.

S-a reținut că în raport cu

obiectul litigiului, ieșire din indiviziune, în cauză sunt incidente

prevederile art. 3 pct. 2

1

C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, în sensul

că aparține curții de apel, competența soluționării recursului.

Împotriva acestei încheieri,

reclamantul M.I.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ.

S-a susținut că,

încălcându-se competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

stabilită prin art. 4 C. proc. civ., instanța a pronunțat o hotărâre contrară

legii.

Totodată, instanța s-a

pronunțat, fără a avea în vedere dovezile aflate la dosar, cu referire la

decizia nr. 20 din 6 ianuarie 2004, a Curții de Apel Ploiești.

În concluzie, reclamantul a

solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea încheierii atacate și

reținerea dosarului, în vederea judecării recursului declarat împotriva

deciziei pronunțate în apel.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dispozițiile art. 299 C.

proc. civ., rezultă că una din condițiile, ce se cer a fi întrunite cumulativ,

pentru exercitarea recursului, privește existența unei hotărâri, determinate ca

atare de lege, susceptibilă de reformare pe această cale.

Or, potrivit art. II alin. (2) și (3)

din O.U.G. nr. 65/2004, „Căile de atac se judecă de instanțele competente,

potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(3) În cazurile prevăzute la alin.

(2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a

legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, se trimit la tribunale, iar

recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit la

curțile de apel. Trimiterea dosarelor se face prin declinarea competenței, prin

încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.

Hotărârea de declinare a

competenței fiind irevocabilă, potrivit normei procedurale menționate, aceasta

nu este supusă recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, se constată că nu

este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri, determinate de lege,

susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.

Drept urmare, excepția de

inadmisibilitate a recursului se constată a fi întemeiată.

Nu pot fi primite criticile

formulate de recurent, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată la data de

30 mai 2005, ulterior aprobării și modificării ordonanței menționate, prin

Legea nr. 493/2004.

Or, potrivit principiului

care guvernează acțiunea în timp a normelor de drept procesual, legea de

procedură produce efectele în considerarea cărora a fost edictată de la data

intrării în vigoare și până la data abrogării acesteia.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.I.A. împotriva încheierii nr. 972/D din 30 mai 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală. în dosarul nr. 11802/2004, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2005.