ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6689/2004

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 7 octombrie 2003 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești cererea de revizuire formulată de R.N. în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1774 din 23 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. În motivarea cererii de revizuire se arată că decizia civilă nr. 1474 din 23 septembrie 2003 este într-o evidentă contradicție cu sentința civilă nr. 4839 din 27 decembrie 1979 și sentința nr. 8618 din 23 septembrie 2002 a Judecătoriei Buzău, ambele definitive, instanța de recurs neținând seama de puterea lucrului judecat. Cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor urma.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice definitive, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, se încalcă cele definitiv stabilite printr-o hotărâre definitivă.

Din modul de redactare al textului rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de existența a două litigii, a triplei identități de părți, obiect și cauză, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere. Cerințele prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în cauză întrucât între decizia nr. 1774 din 23 septembrie 2003 (prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuientă împotriva deciziei nr. 501 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Buzău și a încheierii de admitere în principiu din 26 martie 2003 a Judecătoriei Buzău) și sentința nr. 8618/2002 a Judecătoriei Buzău (prin care a fost respinsă acțiunea în evacuare formulată de intimații R.C.

și R.L. împotriva revizuientei și a fostului său soț R.G.) nu există contrarietate, nefiind întrunite elementele autorității de lucru judecat, în înțelesul art. 1201 C. civ. De altfel, revizuienta a mai invocat argumentul referitor la o așa zisă autoritate de lucru judecat și în recursul declarat împotriva deciziei nr. 501 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Buzău și a încheierii de admitere în principiu din 26 martie 2003 și soluționat prin decizia nr. 1774 din 23 septembrie 2003 a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs analizând acest aspect în considerentele hotărârii și apreciind că nu există autoritate de lucru judecat. Ținând seama de considerentele expuse anterior și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de R.N. împotriva deciziei nr. 1774 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.