ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 20 octombrie 2002, P.V. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare. să se

dispună anularea hotărârii nr. 3566 din 7 octombrie 2002, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte

normative.

De asemenea, a solicitat obligarea

pârâtei de a-i recunoaște calitatea de persoană persecutată pentru motive

etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din județul Satu Mare, în localitatea Lupeni, județul

Hunedoara.

Că deși a făcut dovada nașterii în

localitatea respectivă, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins

cererea pe baza unor precizări emise de Casa Națională de Pensii, care, însă,

adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 594/CA din 25 noiembrie 2002, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că hotărârea nr.

3566 din 7 octombrie 2002, care formează obiectul litigiului, încalcă

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, care a aprobat O.G. nr. 105/1999,

lege modificată la rândul ei, prin Legea nr. 586/2002.

Că în raport cu reglementarea legală

în vigoare, reclamantul P.V. beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor

refugiate din localitatea de domiciliu, în altă localitate, pentru motive

etnice.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici

actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legile nr. 189/2000 și nr.

367/2001), nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului

părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților prin Normele

pentru aplicarea ordonanței mai sus menționate.

Recursul este nefondat.

Cu actele depuse la dosar, inclusiv

declarația autentică a martorului T.V. s-a dovedit că reclamantul P.V. s-a

născut la 1 august 1942, în timpul refugiului părinților săi din comuna Culciu,

satul Carasen, județul Satu Mare, în localitatea Lupeni, județul Hunedoara.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna octombrie 1940 și luna august

1944.

Curtea de Apel Oradea a reținut

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în

refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999,

de vreme ce, indiscutabil, au suportat împreună cu părinții, aceleași

privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei

Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera

persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă

nepermis la lege și nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr.

3566 din 7 octombrie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi

reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.594/CA/2002 - P din

25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.