ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2003

HOTĂRÂRE
30.09.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 februarie 2003, I.V. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se

dispună anularea hotărârii nr. 3332 din 18 iulie 2002, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte

normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din orașul Satu Mare la București, de unde s-au

reîntors abia în luna noiembrie 1946.

Că, deși a făcut dovada nașterii

sale în Capitală, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea

pe baza unor precizări care, însă, adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru

acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 109/CA din 3 martie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost

formulată.

În esență, instanța a reținut că din

interpretarea prevederilor art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000 și a celor conținute în Normele de aplicare, aprobate prin

H.G. nr. 127/2000, rezultă că strămutarea din localitatea de domiciliu în altă

localitate, pe criterii etnice, constituie o modalitate de persecuție etnică,

situație care a durat pe toată perioada strămutării, noțiune sinonimă cu

refugiul.

De asemenea, că precizările Casei

Naționale de Pensii nu au caracterul unui act normativ și contravin

dispozițiilor legale în vigoare, astfel încât ele nu pot fundamenta soluția

adoptată de comisie.

Cum în speță nu se contestă că

reclamantul I.V. s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, suferind

împreună cu ei efectele strămutării, acțiunea introdusă trebuie admisă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că, în mod

greșit, prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici

actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legile nr.1 89/2000 și nr.

367/2001) nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului

părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților, prin Normele

pentru aplicarea ordonanței guvernamentale mai sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Cu actele depuse în dosar, inclusiv

declarația autentică a martorilor L.M. și I.A., s-a dovedit că reclamantul I.V.

s-a născut la data de 4 mai 1943 în municipiul București, în timpul refugiului

părinților săi, din Satu Mare, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă

între luna octombrie 1940 și luna noiembrie 1946.

Curtea de Apel Oradea a reținut în

mod corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu

de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, devreme

ce indiscutabil, ei au suferit împreună cu părinții aceleași privațiuni

datorate strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei

Naționale de Pensii invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera

persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă

nepermis la lege și ele nu pot să justifice soluția adoptată de comisie prin

hotărârea nr. 3332 din 18 iulie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar

putea fi reținute din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează

a se respinge recursul.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2003 – P

din 3 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-30
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2894/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 februarie 2003, G.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 3728 din 18
ÎCCJ 2003-06-24
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 ianuarie 2003, N.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 3778 din 1
ÎCCJ 2003-10-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: T.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu-Mare, a solicitat anularea hotărârii nr. 3897 din 23 decembrie 2002, emisă de aceasta și obligare
ÎCCJ 2003-04-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1638/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs împotriva sentinței civilel nr. 585/2002, pronunț
ÎCCJ 2003-05-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1777/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 august 2002, reclamantul T.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anular
Sursă