ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 17 ianuarie 2003, N.G. a

solicitat ca, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se

dispună anularea hotărârii nr. 3778 din 19 decembrie 2002, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte

normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din comuna Lazuri, județul Satu Mare, în comuna Cacica,

județul Suceava.

Că, deși a făcut dovada nașterii

sale în localitatea respectivă, pârâta i-a respins cererea pe baza unor precizări

emise de Casa Națională de Pensii, care, însă, adaugă la lege și trebuie

înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr.91/CA din 17 februarie 2003, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că din

interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000 și art. 2 al Normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr.

127/2000, rezultă că beneficiază de dispozițiile ordonanței guvernamentale atât

refugiații, care au suferit persecuții pentru motive etnice, pe toată perioada

strămutării, cât și copiii acestora, născuți în refugiu.

Împotriva sentinței atacate a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că, în mod

eronat, prima instanță a admis acțiunea, ignorând Precizările nr. 1026/2002 ale

Casei Naționale de Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale. Că, atât O.G.

nr. 105/1999, cât și actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legile

nr. 189/2000 și nr. 367/2001) nu fac referire la persoanele care s-au născut în

timpul refugiului părinților lor.

Aceștia din urmă au fost asimilați

strămutaților prin normele pentru aplicarea ordonanței menționate mai sus.

Recursul este nefondat.

Cu actele de stare civilă depuse la

dosar și declarațiile autentice ale martorilor H.G. și B.T. s-a dovedit că

reclamantul N.G. s-a născut la data de 26 mai 1943, în timpul refugiului

părinților săi din comuna Lazuri, județul Satu Mare, în localitatea Cacica,

județul Suceava. Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940

și luna octombrie 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu

de la beneficiu, instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme

ce, indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni

datorate strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei

Naționale de Pensii invocate de recurentă, prin care se restrâng sfera

persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă

nepermis la lege și ele nu pot să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr.

3778 din 19 decembrie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar

putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează

a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.91/CA/2003 - P

din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 iunie 2003.