ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2003, S.O. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se

dispună anularea hotărârii nr. 1392 din 1 aprilie 2003, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste

acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată, pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din locuința lor, situată pe raza județului Satu Mare,

în localitățile Petrilaca, Bogata și Gheja, din fostul județ Turda.

Deși a făcut dovada nașterii sale în

comuna Bogata, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea, pe

baza unor precizări emise de Casa Națională de Pensii care însă, adaugă la lege

și trebuie înlăturate pentru acest considerent.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 204/CA din 12 mai

2003 a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că din

interpretarea art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și art. 2 din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 127/2000,

rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute prin aceste acte normative, și

copiii persoanelor refugiate.

Cât privește precizările invocate de

pârâtă, s-a apreciat că ele nu au caracterul unui act normativ și oricum,

contravin normelor legale în vigoare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici

actele normative modificatoare adoptate ulterior, Legile nr. 189/2000 și

respectiv, nr.367/2001, nu fac referire la persoanele care s-au născut în

timpul refugiului părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați

strămutaților, prin Normele pentru aplicarea ordonanței menționate mai sus.

Recursul este nefondat.

Cu înscrisurile anexate în dosar,

inclusiv legitimația emisă de Comisariatul general al refugiaților din nordul

Transilvaniei, s-a dovedit faptul nașterii reclamantei S.O., la data de 22

iunie 1942, în comuna Bogata, județul Mureș, în timpul refugiului părinților

săi din județul Satu Mare, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă

între luna septembrie 1940 și toamna anului 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu

de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme

ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinți, aceleași privațiuni

datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, Precizările nr.

1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se

restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de

beneficiar, adaugă nepermis la lege și ele nu pot să justifice soluția adoptată

prin hotărârea nr. 1392 din 1 aprilie 2003, de respingere a cererii

reclamantei.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar

putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează

a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 204/CA/2003 – P

din 12 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2003.