ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7652/2005

Asupra cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 decembrie 2003 B.C. și

Ț.V. (fiica și soțul supraviețuitor al autoarei Ț.A.) în contradictoriu cu

intimatul N.G. au solicitat la Judecătoria Buzău revizuirea sentinței civile

nr. 4690 din 19 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Buzău în raport de decizia

nr. 1827 din 4 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești întemeindu-se

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 250 din 15

ianuarie 2004 Judecătoria Buzău și-a declinat competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Buzău.

Prin decizia civilă nr. 48 din 24

martie 2004 Tribunalul Buzău și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție formându-se dosarul cu nr. 3010/2004.

La data de 7 octombrie 2004 s-a

înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvențională a intimatului N.G.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă există

hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași

calitate.

Revizuirea pentru

contradictorialitate de hotărâri își are suportul în respectarea principiului

autorității de lucru judecat și ca atare hotărârile trebuie să fie date în

aceeași cauză, între aceleași persoane având aceeași calitate, fiind astfel

necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența

lucrului judecat.

Judecătoria Buzău prin sentința

civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 a admis acțiunea formulată de reclamantul N.G.

în contradictoriu cu pârâții I.C., S.I., S.S. și T.A. și a obligat pârâții să

lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 4600 mp din

extravilanul satului Nișcov, comuna Vernești, județul Buzău în parcela 96 și a

obligat pârâții la plata sumei de 3.898.000 lei despăgubiri civile și la plata

sumei de 520.722 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Prin decizia nr. 1827 din 4 iunie

1999 Curtea de Apel Ploiești s-a admis recursul declarat de pârâtul I.C.

împotriva deciziei civile nr. 1899 din 21 decembrie 1998 pronunțată de

Tribunalul Buzău, a casat această decizie precum și sentința civilă nr. 3250

din 30 martie 1998 pronunțată de Judecătoria Buzău și pe fond a respins

acțiunea privind anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2 august

1994 formulată de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâții Comisia

județeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și I.C., S.I. și S.S. ca

neîntemeiată.

Rezultă că obiectul celor două

acțiuni este diferit; anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2

august 1994 și revendicarea suprafeței de teren de 4600 mp teren loc de casă.

Se arată în cererea de revizuire că

prin decizia nr. 1827/1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a statuat

irevocabil asupra valabilității titlului de proprietate nr. 25281/85/1994 în

sensul că autoarea revizuenților împreună cu ceilalți moștenitori au dobândit

proprietatea terenului în litigiu, aspect ce vine în contradicție cu dreptul de

proprietate invocat de intimat conform sentinței civile nr. 4690/1998 a

Judecătoriei Buzău.

Se observă că prin decizia nr.

1827/1999 s-a încheiat ciclul procesual inițiat de cererea de chemare în

judecată având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 25281/85 din 2

august 1994 iar prin sentința civilă nr. 4690 din 19 mai 1998 s-a soluționat

cererea de chemare în judecată a reclamantului N.G. având ca obiect

revendicarea suprafeței de teren de 4600 mp. De asemenea părțile au calități

procesuale diferite. Astfel nu se poate reține existența condițiilor cerute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. respectiv existența de hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și

aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate.

Așa fiind, cererea de revizuire este

nefondată.

La data de 7 octombrie 2004 s-a

înregistrat la dosarul cauzei cererea reconvențională formulată de intimatul

N.G. prin care se solicită „să anulați hotărârea nr. 1827 din 30 iunie 1999 și

sentința nr. 7467 din 28 iulie 1994”. Se mai solicită obligarea pârâților din

cererea reconvențională la plata de despăgubiri civile.

Cererea reconvențională este

inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.

Pentru cererea reconvențională

sediul materiei îl reprezintă art. 119, art. 120, art. 132 și art. 135 C. proc.

civ.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac, în soluționarea acesteia verificându-se încadrarea în condițiile

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., finalitatea pentru revizuirea

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 fiind respectarea principiului

autorității de lucru judecat.

Din analiza cererii reconvenționale

se constată că sunt invocate apărări de fond ce nu pot fi analizate cu ocazia

soluționării prezentei cereri de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată de B.C. și T.V. și ca inadmisibilă cererea reconvențională

formulată de N.G.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.