ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5614/2005

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 ianuarie 2005, N.M., în contradictoriu cu I.C.I.M. București, SC R. SA Pleașa, comuna Bucov, județul Prahova, SC R.T. SA Timișoara și A.V.A.S. București, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 7300 din 20 decembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 5384/2002. Cererea introductivă de instanță nu a fost motivată și nici întemeiată în drept. Ulterior, revizuentul a făcut precizare, în scris, că temeiul de revizuire este cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea fiind potrivnică deciziei civile nr. 1759 din 8 aprilie 1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 2543/1997 și deciziei civile nr. 37 din 13 ianuarie 1999 pronunțată de aceeași instanță în dosar nr. 324/1998.

Cererea nu este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În conformitate cu această prevedere, revizuirea nu se poate cere deci pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași proces, ci numai în procese diferite, dar privitor la aceeași pricină. Or, așa fiind, în speță nu suntem într-o asemenea ipoteză, întrucât: Prin sentința civilă nr. 213/1996 a Tribunalului București, s-a soluționat cauza în primă instanță, fiind admisă în parte acțiunea pentru plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției.

Apelurile declarate de ambele părți au fost admise prin decizia civilă nr. 77 din 30 mai 1997 pronunțată de Curtea de Apel București, care a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiție, decizia civilă nr. 1759 din 8 aprilie 1998 (față de care se consideră a fi potrivnică decizia atacată pe această cale). În rejudecare, s-a pronunțat de către prima instanță, Tribunalul București, sentința civilă nr. 1012 din 5 octombrie 2000, prin care a fost respinsă acțiunea, pentru ca, apoi, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 125 din 7 martie 2002, să respingă apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

În sfârșit, recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins, prin decizia civilă nr. 7300 din 20 decembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (hotărâre considerată a fi potrivnică și care se cere a fi revizuită pe acest temei). În ce privește decizia civilă nr. 37 din 13 ianuarie 1999 aceasta a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în cadrul contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 77 din 30 mai 1997 a Curții de Apel București, dată în primul ciclu procesual, deja amintită. Așa fiind, evident, toate hotărârile menționate în cererea de revizuire, atât cea pentru care se cere revizuirea, cât și cele față de care se apreciază că aceasta este potrivnică, nu sunt pronunțate în cauze diferite, ci în unul și același proces, în două cicluri procesuale, dar în aceeași judecată.

Față de cele arătate, cum cerința esențială prevăzută de textul citat nu este întrunită, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 7300 din 20 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de N.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.