ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6347/2004

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2003, revizuientul B.A. a

solicitat anularea deciziei nr. 1964 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești întrucât este potrivnică sentinței civile nr. 592 din 19 februarie

1999 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.

2604 din 27 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Prahova și prin decizia nr.

765 din 7 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În motivarea cererii de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că există

o contrarietate evidentă între cele două hotărâri judecătorești, care au

pronunțat soluții potrivnice în aceeași pricină, referitoare la stabilirea unei

servituți de trecere pentru reclamant la calea publică pe terenul

revizuientului și al pârâților.

Cererea de revizuire este nefondată și

urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării menționate o

constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Posibilitatea de a cere revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul

celui de-al doilea ciclu procesual, instanța să nu fi cunoscut existența primei

hotărâri sau să nu se fi pronunțat asupra excepției privitoare la puterea

lucrului judecat. Dacă însă în al doilea ciclu procesual, prima hotărâre a fost

invocată și instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, nu se poate

reitera aceeași excepție pe calea revizuirii deoarece există autoritatea de

lucru judecat cu privire la aceasta.

A considera altfel ar însemna ca instanța

sesizată cu cererea de revizuire să nu se limiteze doar la anularea ultimei

hotărâri, ci să examineze și modul de rezolvare a excepției puterii de lucru judecat,

deci să exercite un control judiciar care nu se poate realiza însă prin

intermediul revizuirii.

Or, în speță, în cel de-al doilea ciclu

procesual, atât Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 413 din 26

februarie 2003 cât și Tribunalul Prahova prin decizia nr. 1029 din 2 iulie 2003

au reținut că autorul reclamanților a mai purtat un proces cu pârâtul B.A.

În plus, prin decizia a cărei revizuire

se cere s-a admis recursul reclamanților și s-au modificat în tot hotărârile

atacate, ultimul motiv de recurs invocat de aceștia fiind tocmai faptul că nu

există autoritate de lucru judecat deoarece părțile sunt diferite.

Distinct de cele de mai sus, se reține că

în cauză nu există nici tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, în primul proces, reclamantul V.C.

a chemat în judecată pe pârâtul B.I.A. în vederea obligării acestuia să ridice

porțile și plantațiile aflate pe drumul de acces către terenul proprietatea sa,

în timp ce al doilea proces are ca părți pe reclamanții V.M. și V.C.C.F., pârâții

fiind B.A., B.D., V.L. și H.G. Prin a doua acțiune, reclamanții au solicitat ca

pârâții să fie obligați să le permită libera trecere pe drumul de acces de la

proprietățile lor către strada principală.

Având în vedere considerentele arătate,

urmează a se respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondată cererea de revizuire formulată de B.A. împotriva deciziei nr. 1964

din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2004.