ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Suceava, cu nr. 3105 din 9 mai 2003, reclamanții S.G. și S.V. au

chemat în judecată pe pârâții N.S., N.V., P.S. și P.M.E., pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Suceava, precum și radierea

din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților P.S.

și P.M.E.

În motivarea acțiunii au arătat că

imobilul a fost înstrăinat pentru a frauda interesele acestora, întrucât au

promovat o contestație la strămutare.

Judecătoria Suceava, prin sentința

civilă nr. 2814 din 26 septembrie 2003, a respins excepția invocată de pârâții N.S.

și N.V., privind lipsa de interes și lipsa calității procesuale a

reclamanților.

A respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanți precum și cererea pârâților N.S. și N.V., privind

obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență următoarele:

Imobilul situat în municipiul

Suceava, proprietatea reclamanților a făcut obiectul executării silite în

favoarea creditoarei BC I.Ț., sucursala Suceava, fiind adjudecat de către

pârâții N.S. și N.V., conform actului de adjudecare și procesului-verbal din 15

ianuarie 2002, întocmit de executorul judecătoresc M.M.

Adjudecatarii au înstrăinat imobilul

pârâților P.S. și P.M.E.

Excepția lipsei de interes și a

lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții N., a fost respinsă cu

motivarea că în situația admiterii contestației la executare ce formează

obiectul dosarului nr. 694/2003, aflat pe rolul Tribunalului Brașov,

reclamanții ar putea formula cerere privind întoarcerea executării silite.

Referitor la fraudarea drepturilor

reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții N. și

P., prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., întrucât

reclamanții nu și-au probat acțiunea pe nici un mijloc de probă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind lipsită de temei legal și

arătând că, în mod greșit prima instanță le-a respins proba cu martori.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

nr. 275 din 17 februarie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de

reclamanții S.G. și S.V.

În motivarea acestei hotărâri s-a

reținut că apelanții au fost citați cu mențiunea că au obligația de a timbra

apelul cu taxă judiciară de timbru de 51.500 lei și timbru judiciar în sumă de

1.500 lei.

Cu toate că procedura de citare a

fost legal îndeplinită, iar apelanții au avut cunoștință despre termenul de

judecată fixat, apelanta S.V. depunând chiar și o cerere de amânare, aceștia nu

și-au îndeplinit obligația de a timbra apelul.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de

plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii.

Împotriva deciziei reclamanții au

declarat recurs, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, susținând că persoana care a primit citația

nu a observat că aveau de timbrat cei 51.500 lei taxă judiciară de timbru și

1.500 lei timbru judiciar.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile

formulate în justiție se timbrează conform legii, nerespectarea acestei

obligații fiind sancționată de dispozițiile art. 20 alin. (3), cu anularea.

Prevederile legii privind taxele

judiciare de timbru au fost corect interpretate și aplicate în cauză, în

condițiile în care pentru termenul din 17 februarie 2004, când s-a pronunțat

decizia recurată, recurenții au fost legal citați conform dispozițiilor art. 85

C. proc. civ., cu menționarea obligației de a achita taxa de timbru stabilită

de instanță și a cuantumului acesteia.

Anularea ca netimbrat a apelului, ca

urmare a nedepunerii taxei judiciare stabilite, s-a dispus în conformitate cu

prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel că recursul este

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.G. și S.V. împotriva deciziei nr. 275 din 17

februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.