ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, cu nr. 3105 din 9 mai 2003, reclamanții S.G. și S.V. au chemat în judecată pe pârâții N.S., N.V., P.S. și P.M.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Suceava, precum și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților P.S. și P.M.E. În motivarea acțiunii au arătat că imobilul a fost înstrăinat pentru a frauda interesele acestora, întrucât au promovat o contestație la strămutare. Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 2814 din 26 septembrie 2003, a respins excepția invocată de pârâții N.S.

și N.V., privind lipsa de interes și lipsa calității procesuale a reclamanților. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți precum și cererea pârâților N.S. și N.V., privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Imobilul situat în municipiul Suceava, proprietatea reclamanților a făcut obiectul executării silite în favoarea creditoarei BC I.Ț., sucursala Suceava, fiind adjudecat de către pârâții N.S. și N.V., conform actului de adjudecare și procesului-verbal din 15 ianuarie 2002, întocmit de executorul judecătoresc M.M. Adjudecatarii au înstrăinat imobilul pârâților P.S. și P.M.E.

Excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții N., a fost respinsă cu motivarea că în situația admiterii contestației la executare ce formează obiectul dosarului nr. 694/2003, aflat pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții ar putea formula cerere privind întoarcerea executării silite. Referitor la fraudarea drepturilor reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții N. și P., prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., întrucât reclamanții nu și-au probat acțiunea pe nici un mijloc de probă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind lipsită de temei legal și arătând că, în mod greșit prima instanță le-a respins proba cu martori.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 275 din 17 februarie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanții S.G. și S.V. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că apelanții au fost citați cu mențiunea că au obligația de a timbra apelul cu taxă judiciară de timbru de 51.500 lei și timbru judiciar în sumă de 1.500 lei. Cu toate că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar apelanții au avut cunoștință despre termenul de judecată fixat, apelanta S.V. depunând chiar și o cerere de amânare, aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a timbra apelul. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, susținând că persoana care a primit citația nu a observat că aveau de timbrat cei 51.500 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile formulate în justiție se timbrează conform legii, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată de dispozițiile art. 20 alin. (3), cu anularea. Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect interpretate și aplicate în cauză, în condițiile în care pentru termenul din 17 februarie 2004, când s-a pronunțat decizia recurată, recurenții au fost legal citați conform dispozițiilor art. 85 C. proc.

civ., cu menționarea obligației de a achita taxa de timbru stabilită de instanță și a cuantumului acesteia. Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei judiciare stabilite, s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.G. și S.V. împotriva deciziei nr. 275 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.