ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4300/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 martie 2004, N.D.C.,

executând în Penitenciarul Codlea pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

instigare la infracțiunea de tâlhărie, s-a adresat Serviciului Anticorupție

Brașov, din cadrul P.N.A., formulând un denunț împotriva ofițerului de poliție

A.C., de la Poliția municipiului Brașov și a procurorului N.C., de la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 246, art. 254, art. 257, art. 272, art. 288 și art. 291 C. pen., în anul

1999, în legătură cu cauza penală în care el a fost condamnat.

Parchetul sesizat a trimis denunțul

formulat de N.D.C., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pentru

competentă soluționare, deoarece faptele reclamate au fost săvârșite înainte de

apariția Legii nr. 78/2000 și O.U.G. nr. 43/2002, privind P.N.A.

La data de 4 martie 2004, N.D.C. s-a

adresat cu plângere și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

împotriva celor doi mai sus-menționați, pentru infracțiunile prevăzute de art.

272, art. 288 și art. 291 C. pen.

Prin rezoluția din 30 aprilie 2004,

a procurorului B.S., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, față de A.C. și N.P., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 246, art. 254, art. 257, art. 272, art. 288 și art. 291 C.

pen., cu motivarea că faptele imputate nu există, precum și față de B.V., medic

psihiatric, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., cu motivarea că

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Petentul N.D.C. a făcut plângere

împotriva rezoluției din 30 aprilie 2004, de neînceperea urmăririi penale,

susținând că este greșită, întrucât există probe de vinovăție împotriva

polițistului și procurorului în legătură cu cercetările efectuate în dosarul în

care el a fost condamnat.

Prin rezoluția din 2 iunie 2004, a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a

respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent.

Petentul N.D.C. a făcut plângere la

Curtea de Apel Brașov, care prin sentința penală nr. 27/ S din 7 iulie 2004, a

admis plângerea, a desființat rezoluția din 30 aprilie 2004 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și a trimis cauza la P.N.A., motivând că acestuia

îi revine competența materială de a efectua acte premergătoare, ca organ de

urmărire penală și a dispune în cauză.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a declarat recurs, criticând sentința ca nelegală, întrucât este

contrară legii.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, s-a considerat greșit

că P.N.A. îi revine competența materială de soluționare a plângerii formulate

de petent împotriva lui A.C. și N.P.

Deși, printre faptele reclamate sunt

și fapte de corupție, iar cei reclamați au calitatea de polițist și respectiv

de procuror, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 78/2000 și ale O.U.G.

nr. 43/2002 privind P.N.A., deoarece faptele reclamate s-au comis în anul 1999,

înainte de apariția acestor acte normative, care nu pot dispune pentru trecut.

Pe de altă parte, soluția adoptată

de instanța de judecată nu se încadrează în nici una din soluțiile prevăzute de

art. 278

1

alin. (8) lit. a) – c) C. proc. pen., pe care instanța le

poate pronunța în plângerile introduse împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată.

Față de considerentele expuse și

considerând că sentința pronunțată este supusă casării pentru motivele

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 și 17

1

C. proc.

pen., urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a

se admitere recursul declarat de procuror, a se casa sentința atacată și a se

trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Chiar în situația că P.N.A. i-ar fi

revenit competența de soluționare a plângerii petentului, sentința pronunțată

este sancționată cu nulitatea absolută, deoarece în cazul infracțiunilor vizate

de legea privind acest parchet, judecata în primă instanță se face de către un

complet format din 2 judecători și nu de un singur judecător, cum s-a procedat

în cauză, astfel că oricum se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 27

din 7 iulie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimatul N.D.C.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.