ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1655/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, la data de 5 septembrie 2003, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, obligarea acesteia să emită o hotărâre pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953 și să dispună plata diferențelor de indemnizație cuvenite și neachitate până în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 77556 din 17 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a sectorului 3, București, i s-a recunoscut perioada de la 12 iunie 1951, la 1 iunie 1953, conform Legii nr. 309/2002, iar nu și perioada 1 mai 1950 - 31 octombrie 1950, în care a efectuat stagiul militar, la centrele de instrucție ale Ministerului de Interne din Orăștie și Turnu Măgurele, pentru care urmează să primească documente de la Arhivele Naționale.

A mai arătat că în perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953 a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii din Bacău, Galați și București, deci are dreptul la indemnizația acordată de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, soluționând cauza după declinarea competenței, prin sentința civilă nr. 4604 din 9 decembrie 2003, a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 519 din 17 martie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că reclamantul, prin actele prezentate, a făcut dovada că se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 12 iunie 1951 - 1 iunie 1953, perioadă pentru care pârâta i-a emis hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003. Împotriva hotărârii a declarat recurs, în termen, reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. În acest sens, reiterând susținerile din acțiunea introductivă, a precizat că datele înscrise în livretul militar, pag. 5, rubricile 25, 26 și 27 nu sunt reale, deoarece în fapt, în perioada 1 mai 1950 - 31 octombrie 1950, a efectuat stagiul militar la centrele de instrucție ale Ministerului de Interne din Orăștie și Turnu Măgurele, iar în perioada 1 noiembrie 1950 - 20 mai 1953, în unitățile Direcției Generale a Serviciului Muncii din Bacău, Galați și București.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat. Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București. În aplicarea dispozițiilor legale sus invocate, intimata-pârâtă a emis hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, prin care s-a constatat că recurentul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 12 iunie 1951 - 1 iunie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002. La emiterea acestei hotărâri, intimata a avut în vedere livretul militar prezentat de recurent, din care rezultă locul unde a fost efectuat stagiul militar în perioada menționată.

Cât privește perioada solicitată de recurent, în completarea celei acordate de pârâtă prin hotărârea precizată mai sus, se reține că, prin certificatul nr. 57895 din octombrie 2003, Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale atestă că reclamantul, de la 1 ianuarie 1951 a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Pluton Gospodărie D.R.M. 3, până la 30 aprilie 1953. Ca urmare, urmează a se admite recursul, a se modifica sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea formulată de reclamant, cu consecința anulării hotărârii nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1951 - 30 aprilie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva sentinței civile nr. 519 din 17 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul B.C. Anulează hotărârea nr. 1569/1728 din 7 februarie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1951 - 30 aprilie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.