ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 ianuarie 2010 s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați contestația în anulare formulată

personal de numitul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 43/ R din 25 ianuarie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În motivarea

contestației, condamnatul a arătat că la dată de 25 ianuarie 2010, când

instanța de recurs a judecat cauza, a fost în imposibilitate de a se prezenta

și de a încunoștința instanța despre această împrejurare întrucât se afla

internat într-un spital din Italia, astfel că nu s-a putut prezenta la termenul

fixat. S-a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., potrivit

căruia împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împrejurare.

Prin încheierea

de ședință din data de 5 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 116/44/2010 al

Curții de Apel Galați, a fost admisă în principiu contestația în anulare.

În cursul

dezbaterilor pe fondul contestației, apărarea a invocat și cazul prevăzut de art.

386 lit. a) C. proc. pen., susținând că procedura de citare la data

soluționării recursului nu a fost legal îndeplinită, contestatorul fiind citat

doar în țară, deși, astfel cum a făcut dovada, în perioada respectivă se afla

în Italia, internat în spital, unde a fost supus unor intervenții chirurgicale.

Examinând

motivele contestației în anulare astfel formulată, instanța de recurs a

constatat că este nefondată pentru următoarele considerente:

Pentru

admiterea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a)

și b) C. proc. pen., contestatorul trebuie sa facă dovada că procedura de

citare nu a fost îndeplinită conform dispozițiilor cuprinse în art. 175 - 181 C.

proc. pen. și că s-a aflat atât în imposibilitatea de a se prezenta la instanța

de recurs, cât și în imposibilitatea de a încunoștința instanța despre această

împiedicare.

Din examinarea

Dosarului nr. 1257/44/2009 al Curții de Apel Galați s-a constatat că la data de

18 iunie 2009 inculpatul a formulat prin apărător cererea de recurs, fără să

indice vreo altă adresă decât cea la care a fost constant citat pe tot cursul

procesului (conform dovezii de la fila 3 din dosar). Același apărător a

susținut ulterior, respectiv la data de 25 noiembrie 2009, că inculpatul -

recurent locuiește în străinătate, fără să fie în măsură să indice vreo adresă,

astfel că s-a dispus, citarea acestuia atât la adresa cunoscută din Galați, cât

și prin afișare la sediul Consiliului Local Galați.

Îndeplinirea

procedurii de citare pentru termenul din data de 25 ianuarie 2010 s-a dovedit

cu actele efectuate prin mijlocirea serviciului poștal (filele 22-23 din dosar)

și a agentului procedural (fila 6 din dosar), procesele verbale tip încheiate

atestând că citația a fost afișată la ușa locuinței inculpatului întrucât nici o

persoană nu a fost găsită, precum și că procedura specială a afișării la sediul

Consiliului Local Galați a fost îndeplinită prin serviciul de registratură.

Față de cele

reținute, instanța de recurs a constatat că cel condamnat a fost legal citat,

procedura fiind îndeplinită conform legii la termenul din data de 25 ianuarie 2010

când instanța de recurs a judecat cauza, fapt ce presupune că acesta a cunoscut

de proces și, chiar dacă era în Italia în perioada respectivă nu se poate

susține că s-a aflat în imposibilitatea de a încunoștința instanța asupra

neprezentării sale la termenul fixat, fiind indiferentă calea prin care ar fi

făcut-o (telefonic, prin fax ori printr-un terț).

În plus, s-a

observat că, a doua zi după ce s-a pronunțat soluția în recurs, respectiv la

data de 26 ianuarie 2010, contestatorul a depus personal cererea de contestație

în anulare, ceea ce presupune că acesta se afla în țară, contractul de

închiriere aflat la filele 25-27 din Dosar nr. 116/44/2010 fiind încheiat

ulterior, conținutul acestuia atestând fără dubiu că și-a produs efectele cu

începere de la data de 19 februarie 2010.

În final, s-a

constatat că, deși formal cele două cazuri ale contestației în anulare invocate

de contestator se regăsesc în dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen., din actele dosarului nu reiese că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 175

- 181 C. proc. pen., ori cele ale art. 291 C. proc. pen.

În consecință,

prin Decizia penală nr. 767/ R din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați,

Secția penală, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de

condamnatul I.D. (fiul lui M. și V.) împotriva Deciziei penale nr. 43/R din 25

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1257/44/2009.

A fost obligat

condamnatul-contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Deși instanța a

menționat expres că decizia nu este supusă unei căi de atac (fiind inserată

mențiunea „Definitivă"), condamnatul-contestator a declarat prezentul

recurs.

Recursul va fi

respins ca inadmisibil pentru următoarele motive.

Reglementarea

căilor de atac în materia contestației în anulare este prevăzută de art. 392 alin.

ultim C. proc. pen.

Or, condamnatul

- în acord cu dispozițiile legale - a formulat contestația în anulare la

instanța de recurs, însă această instanță nu a admis pe fond contestația, ci

dimpotrivă, a respins-o ca nefondată prin Decizia penală nr. 767/ R din 18

octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În aceste

condiții, nu a fost pronunțată o sentință în primă instanță ori o decizie în

apel, acestea din urmă fiind singurele ipoteze prevăzute de art. 392 alin. (4)

C. proc. pen. în care hotărârea pronunțată se mai poate ataca.

În consecință,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca inadmisibil recursul contestatorului-condamnat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.D. împotriva Deciziei penale nr.

767/ R din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 februarie 2011.