ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5771/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 26 septembrie 2006 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 2832/101/2006 (număr vechi 9295/2006), contestația formulată de reclamanții B.V. și C.V. împotriva dispoziției din 31 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1579 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinți a respins contestația. Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La 12 februarie 2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în subsidiar în interesul reclamantului, P.I. Cererea a fost admisă în principiu de instanța de apel.

Prin Decizia civilă nr. 120 din 26 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 62/54/2007 s-a admis apelul declarat de reclamanți și cererea de intervenție accesorie formulată de P.I., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți. Cauza a fost înregistrată sub nr. 2832.3/101/2006. Pe parcursul rejudecării cauzei după casare, și-a reiterat cererea de intervenție principală P.I. și au formulat cereri de intervenție în interes propriu P.C. și P.I. Cererile de intervenție au fost încuviințate în principiu prin încheierile de ședință din 18 iunie și 24 septembrie 2007. Prin sentința civilă nr. 29 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții B.V.

și C.V., s-a anulat parțial dispoziția din 25 august 2006 în ceea ce privește art. 3 și 4, constatând că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilele ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 67/1985, compuse din teren în suprafață de 448 mp și următoarele construcții: o casă cu două camere construită din paiantă acoperită cu țiglă, o bucătărie de vară cu o încăpere și o magazie de lemn cu o singură încăpere acoperită cu carton. Prin Decizia civilă nr. 152 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 7490/101/2009 la Tribunalul Mehedinți. Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de intimat a Primarului mun. Dr. Tr. Severin. Prin încheierea din 11 decembrie 2009 s-a pus în vedere intervenienților să depună la dosar actele de filiație și să depună actul de proprietate al imobilului în litigiu, actul de preluare abuzivă și notificarea, fiind întocmită o adresă în acest sens și către Primăria Dr. Tr. Severin. Prin încheierea de la data de 26 februarie 2010 s-a dispus suspendarea cauzei în baza disp. art. 155 1 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.

Suspendarea a fost menținută prin încheierea din data de 26 martie 2010. La data de 4 iunie 2010 s-a suspendat cauza pentru lipsa părților, iar la data de 28 septembrie 2010 s-a formulat cerere de repunere pe rol, fixându-se termen la data de 12 octombrie 2010. Prin sentința civilă nr. 539 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 7490/101/2009, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții C.V. și B.V., împotriva pârâților Primăria Drobeta Turnu Severin și Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin. S-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de P.I., P.C. și P.I. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul B.V.G., intervenienta P.I., P.C.

precum și reclamanta C.V. decedată în timpul procesului având ca moștenitor pe C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La data de 28 septembrie 2011 s-a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorului C.V., prin care s-a învederat că apelanta C.V. a decedat la data de 14 octombrie 2011. Prin Decizia nr. 352 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanții B.V.G. și reclamantul moștenitor C.V. împotriva sentinței civile nr. 539 din 12 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 7490/101/2009, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Dr.Tr.Severin, Primăria Dr.Tr.Severin și intervenientul P.I.

A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte contestația. Pe fond, a anulat în parte Dispoziția nr. 2099/2006 a Primarului Municipiului Dr.Tr.Severin, în sensul că a restituit în natură suprafața de teren de 68,40 mp - individualizată în raportul de expertiză și schiță, de expert I.M., ca teren viran, cu vecinii: N-parcare asfaltată, E-curți construcții, S-str.I.S., V-alee asfaltată, din terenul de 448 mp -, menținând restul dispoziției. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins apelul declarat de intervenienții P.I. și P.C., împotriva aceleiași sentințe. A obligat pe intimații-pârâți la 1.800 lei cheltuieli de judecată, fond și apel, către apelanții-reclamanți. Reclamantul B.V.

și intervenienții P.I. și P.C. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 352 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 februarie 2013. La termenul din 24 octombrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 11 decembrie 2013, în vederea discutării perimării cererii de recurs. Analizând cu prioritate această excepție peremptorie, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Așadar, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 24 octombrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul B.V. și de intervenienții P.I. și P.C. împotriva Deciziei nr. 352 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.