ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4426/2010

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 16

iunie 2010 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondată plângerea formulată

de petiționarii B.V. și P.I. împotriva Ordonanței nr. 208/P/2010 din 22 aprilie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata M.F.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut că:

Prin Ordonanța

nr. 208/P/2010 din 22 aprilie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.F. - judecător la Tribunalul Mehedinți,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 alin. (1)

C. pen. și art. 289 C. pen.

În motivarea rezoluției,

s-a reținut că petenții B.V. și P.I., prin procurator C.I. au formulat la 9 martie

2010 o plângere prin care au sesizat că numita M.F., judecător la Tribunalul Mehedinți,

a efectuat în mod părtinitor cercetarea judecătorească în Dosarul nr. 7490/101/2009,

aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți și a dispus abuziv suspendarea judecății.

Totodată, petenții

au reclamat faptul că judecătorul a avut o conduită necorespunzătoare în sala de

judecată, în sensul că le vorbește pe un ton răstit și amenințător, iar o parte

dintre încheierile de ședință conțin mențiuni nereale, în sensul că la termenul

din 29 ianuarie 2010 s-a consemnat că la judecată a fost prezent și primarul municipiului

Drobeta Turnu Severin, deși acesta a lipsit după cum susține petentul, la termenul

din 12 februarie 2010, judecătorul a refuzat să consemneze în încheiere cererea

numitului C.I. de depunere la dosarul cauzei a unor copii conforme cu originalul

după un act de vânzare-cumpărare și după certificate de moștenitor, cerere respinsă

de instanță, iar la termenul din 26 februarie 2010 nu s-a consemnat adevăratul motiv

pentru care consilierul juridic al Primăriei Drobeta Turnu Severin a solicitat amânarea

cauzei.

S-a constatat

că numitul C.I. îi reprezintă pe B.V., unchiul său și P.I., soacra sa, în baza unor

procuri generale încheiate în anul 2006, neexistând o procură specială prin care

să fi fost împuternicit de susnumiții să formuleze prezenta plângere penală în numele

lor.

Din actele premergătoare

a rezultat că la 25 septembrie 2006, numiții B.V. și C.V. au formulat la Tribunalul

Mehedinți o contestație împotriva dispoziției nr. 2099 din 25 august 2006, emise

de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând desființarea dispoziției

contestate și obligarea Primăriei să le restituie în natură terenul în suprafață

de 448 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, strada C., întrucât acesta este liber.

Tribunalul Mehedinți,

prin sentința civilă nr. 1579 din 31 octombrie 2006 a respins contestația formulată

de reclamanții B.V. și C.V.

Urmare apelului

formulat de aceștia, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 120 din 26

februarie 2007, a desființat sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, apreciind că este necesar ca instanța să procedeze la examinarea

fondului cauzei. În fața instanței de apel numita P.I. a formulat o cerere de intervenție

în interesul reclamantului B.V., cerere admisă în principiu de instanță.

Prin sentința

civilă nr. 29 din 2 februarie 2009, Tribunalul Mehedinți, a admis în parte contestația

reclamanților, a anulat parțial dispoziția contestată în ceea ce privește art. 3

și 4, a contestat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilele situate în Drobeta Turnu Severin, strada C., ce au făcut obiectul

decretului de expropriere nr. 67/1985, a menținut celelalte articole ale dispoziției

contestate și a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de

intervenienții P.I., P.C. și Po.I.

Împotriva sentinței

au formulat apel reclamanții B.V. și P.I., intervenientul în interes propriu P.C.

și pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin.

Curtea de Apel

Craiova, prin decizia nr. 152 din 11 mai 2009, a admis apelurile declarate, a desființat

sentința nr. 29 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți și a trimis

cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți și întrucât prin sistemul de repartizare aleatorie

fusese desemnat pentru soluționare un judecător care se pronunțase anterior, în

urma admiterii cererii de abținere formulată de respectivul magistrat, cauza a fost

repartizată spre soluționare judecătorului M.F.

Examinând probatoriul

administrat în cauză, procurorul a constatat că faptele sesizate de procurator C.I.

nu există în materialitatea lor.

Împotriva acestei

rezoluții au formulat plângere petenții, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin

rezoluția nr. 615/11/2/2010 din 5 mai 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată.

Petenții au formulat

plângere, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, sub nr. 1525/54/2010.

În motivare a

arătat că ordonanța este nelegală și netemeinică, deoarece nu se bazează pe probele

aflate în Dosarul nr. 7490/101/2009 al Tribunalului Mehedinți, nu s-au analizat

toate faptele săvârșite de judecătorul M.F. - refuzul de a judeca cauza, nu s-a

verificat faptul că judecătorul M.F. a căutat să demonstreze că ei nu sunt proprietarii

pământului revendicat, nu a recunoscut înscrisurile eliberate oficial de firma S.

și Arhivele Naționale, secția Drobeta Turnu Severin, Ie-a refuzat cererea privind

trimiterea dosarului la parchet dacă avea dubii asupra unor înscrisuri oficiale,

a tergiversat judecarea cauzei, prin suspendări bazate pe scenarii, a dat dispoziție

grefierei să nu consemneze solicitările lor legale.

La solicitarea

Curții a fost înaintat Dosarul nr. 208/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

Curtea, verificând

ordonanța pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei a apreciat că

plângerea este nefondată pentru următoarele motive:

Din conținutul

plângerii rezultă că petenții sunt nemulțumiți de modul în care magistratul judecător

M.F. a procedat cu ocazia judecării cauzei nr. 7490/101/2009, aflată pe rolul Tribunalului

Mehedinți, în care au calitatea de reclamanți, acuzând-o de părtinire în favoarea

părții adverse - primarul municipiului Drobeta Turnu Severin.

Simpla nemulțumire

a petenților nu este suficientă pentru a se constata că intimata a săvârșit infracțiunile

reclamate, în condițiile în care din actele premergătoare efectuate nu a rezultat

că faptele sesizate au existat în materialitatea lor.

Judecătorul învestit

cu soluționarea unei cauze civile, procedează potrivit dispozițiilor C. proc. civ.,

fiind singurul în măsură să aprecieze măsurile care se impun și probele care urmează

să fie administrate.

Bănuiala de părtinire

a fost materializată de petenți prin formularea unei cereri de recuzare, în care

s-au arătat aceleași motive ca și în plângerea penală, cererea fiind respinsă prin

încheierea pronunțată la 25 februarie 2010, în Dosarul nr. 7490/101/2009, al Tribunalului

Mehedinți.

Pe de altă parte,

în cazul în care petenții sunt nemulțumiți de faptul că în cauză s-a dispus suspendarea,

aceștia au posibilitatea formulării recursului împotriva încheierilor prin care

s-a dispus suspendarea.

Obiectul prezentei

cauze nu îl constituie faptul de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurilor

dispuse de magistratul judecător M.F., ci de a se constata dacă acesta a săvârșit

faptele de natură penală reclamate de petenți.

Or, chiar din

conținutul plângerilor formulate de petenți în prezenta cauză, rezultă că aceștia

sunt nemulțumiți de faptul că li s-au respins anumite cereri de probatorii, că s-a

dispus suspendarea cauzei, că li s-a solicitat să depună anumite acte, că magistratul

judecător este părtinitor, aspecte care nu confirmă susținerea că intimata a săvârșit

vreo faptă de natură penală.

Din actele premergătoare

a rezultat că susținerea petenților, potrivit căreia la termenul din 29 ianuarie

2010, s-a consemnat în încheiere că la judecată a fost prezent și primarul municipiului

Drobeta Turnu Severin, deși acesta a lipsit, nu este conformă cu realitatea, deoarece

în încheiere se arată că la apelul nominal a răspuns consilier juridic Ofițeru A.

pentru pârâți, consilierul juridic fiind reprezentantul pârâților.

Împotriva sentinței

penale nr. 127 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, în termen legal au declarat

recurs petiționarii B.V. și P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

petiționarii arată că instanța de fond Ie-a respins nejustificat proba cu martori,

nu a audiat-o pe intimată, nu a sesizat că procurorul nu a efectuat cercetări complete,

nu s-a pronunțat asupra despăgubirilor pe care Ie-a solicitat.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt

nefondate pentru considerentele ce urmează:

Petiționarii au

formulat plângere penală împotriva magistratului judecător M.F. din cadrul Tribunalului

Mehedinți solicitând cercetarea sa în legătură cu modalitatea în care se efectuează

judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7490/101/2009, petiționarii

susținând că judecătorul a dispus abuziv și suspendarea judecății.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul că intimatul ar fi comis

vreo infracțiune în legătură cu soluționarea cauzei ce face obiectul Dosarului

nr. 7490/101/2009 privitor la petiționari.

Măsurile dispuse

de magistratul judecător au fost motivate în fapt și în drept, iar faptul că unele

dintre acestea i-au nemulțumit pe petiționari nu este de natură să atragă răspunderea

penală a magistratului, care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Referitor la suspendarea

judecății dispusă la data de 26 februarie 2010, aceasta a avut la bază dispozițiile

art. 155

1

C. proc. pen., măsura fiind luată ca urmare a conduitei petiționarilor

ce nu au înțeles să depună la dosar înscrisurile solicitate, așa cum rezultă din

examinarea încheierii de ședință din 26 februarie 2010.

Sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., în mod corect s-a

reținut și în acest caz că fapta nu există, numitul C.I. precizând în mod expres

în declarația sa că nu a fost amenințat sau insultat în vreun fel de către intimat.

Plângerea formulată

a mai vizat și săvârșirea de către intimat a infracțiunii de fals intelectual prevăzută

de art. 289 C. pen., în opinia petiționarilor, consemnându-se contrar realității

în încheierea de ședință din 29 ianuarie 2010 că a fost prezent la judecată primarul

municipiului Drobeta Turnu Severin.

Din examinarea

încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010 nu rezultă o astfel de consemnare, ci

dimpotrivă s-a menționat că s-a prezentat consilierul juridic Ofițeru A. pentru

pârâții Primăria Drobeta Turnu Severin și Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin,

lipsind celelalte părți.

Petiționarii au

criticat hotărârea recurată și pentru faptul că instanța nu a încuviințat proba

cu martori în dovedirea plângerii, or, în raport de dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., o astfel de probă este inadmisibilă, instanța având obligația

să examineze rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

De asemenea, nu

se impunea nici ascultarea intimatului față de aceleași dispoziții legale, iar prin

respingerea plângerii, instanța s-a pronunțat implicit și asupra despăgubirilor

solicitate de petiționară, în sensul că, plângerea fiind neîntemeiată, nu se impune

acordarea acestora.

Față de cele expuse,

în mod corect prima instanță a apreciat că ordonanța atacată este temeinică și legală,

motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii B.V. și P.I., prin procurator C.I. împotriva

sentinței penale nr. 127 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 decembrie 2010.