ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față:

Prin sentința

penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca

nefondată plângerea formulată de petiționara P.D.G.V. împotriva rezoluției nr. 17/P/2010

din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost

obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut că petiționarul

P.D.N., în calitate de procurator al numitei P.D.G.V.

a formulat plângere la data de 5 ianuarie 2010 sesizând faptul că procurorii

care au instrumentat dosarele penale nr. 2208/P/2008 și nr. 61/P/2009 ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și respectiv

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și primii procurori ai acestor

parchete au pronunțat soluții netemeinice deoarece nu au ținut seama de probele

existente la dosar și, de asemenea, au

tergiversat soluționarea cauzelor

pe o perioadă lungă de timp.

Prin rezoluția

nr. 17/P/2010 din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.I.N., C.C.,

C.C.J. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin; B.I. și S.C. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

constatându-se că fapta nu există.

În fapt, s-a

reținut că în cursul anului 2008, P.D.G.V. (soția petentului P.D.N.) a formulat

o plângere prin care sesiza că numitul C.S. a reconstruit gradul despărțitor

între proprietățile părților, însă nu a mai respectat vechiul aliniament și,

totodată, și-a însușit materialul lemnos provenit de la tăierea unui nuc. în

cuprinsul aceleiași plângeri, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări

și față de C.J. - primarul comunei Burila Mare, Județ Mehedinți - pentru că a

influențat efectuarea cercetărilor la fața locului, dar și față de agentul de

poliție G.G. - șeful Postului de Poliție Burila Mare - pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului.

Prin rezoluția

nr. 2208/P/2008 din 3 februarie 2009, procurorul D.I.N. - din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin - a dispus

neînceperea urmăririi

penale față de

numitul C.S. și față de C.J.; totodată, s-a

dispus disjungerea cauzei și

declinarea la Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Mehedinți, ca organ competent să efectueze cercetări față de

lucrătorul

de poliție G.G.

Împotriva acestei soluții, petentul P.D.N.

a

formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 433/II/2/2009 din 2

martie 2009 dată de primul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Drobeta Turnu Severin, C.C.J.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins

plângerea, prin

sentința penală nr. 1014 din 27 mai 2009 și, în urma

recursului promovat de petentă, Tribunalul Mehedinți, prin decizia penală nr. 428/R

din 10 iulie 2009, a admis plângerea, a desființat în parte soluția

procurorului și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin în vederea începerii urmăririi penale față de C.S. și C.J., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost cercetați inițial,

motivându-se în acest sens că cercetarea penală a fost efectuată chiar de către

agentul de poliție G.G., una dintre persoana împotriva căreia se formulase

plângere, nefiind deci asigurate condițiile de imparțialitate și independență

în ceea ce privește cercetarea penală până la acel moment.

Ulterior, la

data de 22 septembrie 2009, I.P.J. Mehedinți - Serviciul de Investigare a

Fraudelor care a primit cauza la data de 7 august 2009, a înaintat dosarul la

parchet, împreună cu referatul de neîncepere a urmăririi penale și, prin

ordonanța din 20 octombrie 2009, procurorul C.C. a restituit cauza organelor de

poliție în vederea începerii urmăririi penale, reținând în acest sens faptul că

lucrătorii de poliție nu efectuaseră actele dispuse de instanța de judecată.

Prin rezoluția

din 5 noiembrie 2009 s-a început urmărirea penală față de C.S., sub aspectul

infracțiunilor de furt, distrugere și tulburare de posesie, precum și față de C.J.,

sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

și favorizarea infractorului, în prezent, cauza aflându-se în lucru la I.P.J.

Mehedinți - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Față de

agentul de poliție G.G. s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 61/P/2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin rezoluția din 25 martie

2009, procurorul B.I. dispunând neînceperea urmăririi penale sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorului, atât față de G.G. cât și față de C.J.

Petentul P.D.N.

a formulat plângere împotriva acest ei soluții, prin rezoluția din 11 mai 2009

dată de S.C. (primul procurorul al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți) dispunându-se respingerea acestei plângeri.

În urma

plângerii formulată de către petent la instanța de judecată, Tribunalul

Mehedinți, prin sentința penală nr. 282 din 22 octombrie 2009, dispunând

desființarea soluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mehedinți, în vederea începerii

urmăririi penale față de numitul G.G. sub aspectul infracțiunilor

pentru

care acesta a fost cercetat inițial.

Curtea de Apel

Craiova, prin decizia penală pronunțată la

data

de 21 ianuarie 2010, a admis recursul, a casat sentința menționată

anterior

și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Mehedinți.

Astfel, din examinarea actelor premergătoare

aflate la dosar,

procurorul de caz a apreciat că faptele pentru care s-a

solicitat

efectuarea de cercetări față de D.I.N.,

C.C.,

C.C.J., B.I. și S.C., nu există, soluțiile adoptate de către

aceștia - în calitate de magistrați procurori - fiind temeinic motivate în fapt

și în drept, au fost indicate probele și

textele

de lege care au stat la baza adoptării soluționării în acest mod a

cauzelor

instrumentate și, chiar dacă magistrații Tribunalului Mehedinți au avut opinii

contrare, aceștia nu au constatat existența unor nelegalități sau abuzuri cu

privire la soluțiile adoptate de procurori, ci doar au considerat necesară

completarea cercetării penale în vederea lămuririi tuturor aspectelor și pentru

respectarea condițiilor de imparțialitate și independență referitor la

cercetarea penală, prin efectuarea acesteia de către un alt lucrător de

poliție.

Referitor la presupusa tergiversare a

cercetărilor, procurorul

de caz a reținut că, în ambele cauze, urmărirea

penală a fost finalizată în termen rezonabil, în condițiile în care sesizarea

petentului a fost formulată în cursul anului 2008, iar soluțiile inițiale au

fost adoptate de procurori la 03 februarie 2009 (în dosarul nr. 2208/P/2008) și

la 25 martie 2009 (în dosarul nr. 61/P/2009). Ulterior acestor date, cele două

cauze au parcurs ciclul procesual prevăzut de lege, fiind examinare de

primul-procuror al parchetului și apoi de instanța de judecată competentă, urmare

a plângerilor ce au fost formulate chiar de către petentul nemulțumit de

soluțiile adoptate inițial de magistrații procurori.

Împotriva

acestei rezoluții (cu nr. 17/P/2010), petenta P.D.G.V. a formulat plângere la

procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 231/II2/2010 din 1 martie

2010, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acestei

plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esență că soluția

adoptată de procurorul de caz este fundamentată pe actele premergătoare

efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept care

să contureze infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

ori vreo altă faptă prevăzută de legea penală cu ocazia efectuării

urmăririi

penale și soluționării dosarelor penale invocate.

Împotriva

acestor rezoluții, petenta P.D.G.V. a formulat plângere la instanța de

judecată, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., cauza

fiind astfel înregistrată sub nr. 816/54/2010, la data de 18 martie 2010.

În motivarea

plângerii, petiționara a susținut în esență că intimații magistrați procurori

care au instrumentat dosarele nr. 22118/P/2008 și respectiv nr. 61/P/2009 au

fost împiedicați să efectueze cercetările în mod legal și în termen, iar primii

procurori ai celor două parchete (respectiv de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin și Tribunalul Mehedinți) au respins în mod nelegal plângerile

formulate, astfel că se impune admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor

și efectuarea de cercetări împotriva intimaților, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen.

Plângerea

formulată de petentă este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru

următoarele considerente:

În esență, așa cum rezultă din plângerea adresată

organelor

de urmărire penală și reiterată practic în fața instanței, din

verificările efectuate de procurorul de caz nu se poate reține în sarcina

intimaților comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Așa cum s-a

menționat anterior, intimații sunt magistrați procurori la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mehedinți.

Simpla

invocare a unei soluții pronunțată de Tribunalul Mehedinți care - prin

admiterea plângerii petentului - a desființat soluții date de procurori, nu

poate în nici un caz să ducă la constatarea că intimații, soluționând inițial

plângerile, deci aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, nu au îndeplinit

cu știință un act ce intră în sfera atribuțiunilor lor de serviciu, sau l-au

îndeplinit în mod defectuos, cu consecința cauzării unei vătămări ale

intereselor legale ale petentei.

Plângerile

vizau acțiuni civile aflate pe rolul instanțelor, petentul uzând de căile de

atac legale, soluția de desființare a rezoluțiilor date de procuror în cele

două cauze invocate de petentă, nefiind în nici un caz de natură să

prejudicieze interesele legale ale petentului și să angajeze răspunderea penală

a intimaților.

Împotriva

acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petiționara P.D.G.V., care

solicita admiterea plângerii sale și trimiterea cauzei la procuror pentru

începerea urmăririi penale față de intimați sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Examinând

legalitatea si temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține

că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin plângerea

formulată petiționara solicita tragerea la răspundere penală a magistraților

procurori D.I.N., C.C., C.C.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Drobeta Turnu Severin, B.I. și S.C. - procurori la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mehedinți, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., constând în aceea că au dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale

și respectiv de respingere a plângerii în dosarele nr. 228/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și nr. 61/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și au tergiversat soluționarea

cauzelor.

Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați este

temeinică și legală, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând

indicii în sensul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. sau a

altei infracțiuni cu prilejul instrumentării cauzelor respective.

Adoptarea

soluției de netrimitere în judecată a avut la bază actele premergătoare

efectuate, precum si dispozițiile legale în materie, neputând fi angajată

răspunderea penală a procurorului pentru că a

dispus

o astfel de soluție sau a respins plângerea împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale.

Persoana

vătămată poate formula plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată

conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., iar judecătorul

verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunțând una

dintre soluțiile prevăzute de alin. (8) al art. 278

1

C. proc. pen.

Trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale, ca

urmare a desființării de către instanță a unei

astfel de rezoluții, nu poate conduce la concluzia că procurorul și-a exercitat

abuziv atribuțiile de serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor

legale ale petiționarei, în absența oricăror indicii în acest sens.

Magistrații

procurori și-au motivat în fapt și în drept soluțiile dispuse, iar desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale de

către Tribunalul Mehedinți s-a făcut pentru că era necesară completarea

cercetărilor în vederea lămuririi cauzei sub

toate aspectele și efectuarea

acestora de către un alt lucrător de

poliție pentru a se respecta condițiile de imparțialitate și independență

referitoare la cercetarea penală.

În ceea ce privește tergiversarea cercetărilor,

înalta Curte observă

că acestea au fost finalizate într-un termen

rezonabil apropiat în funcție de complexitatea cauzelor.

Față de

considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinica si

legală, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționară,

pe care o va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara P.D.G.V. împotriva sentinței penale

nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 februarie 2011.