ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1639/2011

Asupra contestației în anulare de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1545/1/2011 la 23 februarie 2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul N.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3235 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 523/54/2010. În motivarea contestației contestatorul N.C. a criticat pentru netemeinicie și nelegalitate dispozițiile deciziei contestate, invocând prevederile art. 386 C. proc. pen. Astfel, contestatorul a arătat că i-a fost refuzată acordarea unui termen de judecată solicitat ca urmare a imposibilității de prezentare pe motive medicale dovedită cu acte medicale.

Prin decizia penală nr. 3235 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 523/54/2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.C. împotriva sentinței penale nr. 53 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, contestatorul N.C. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 și art. 390 C. proc. pen. Concluziile reprezentantul Ministerului Public, la termenul din 21 aprilie 2011 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul N.C.

în raport cu motivele invocate ce au fost întemeiate pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta. În conformitate cu art. 386 C. proc. pen. împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii: b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Examinând, conform art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că deși este introdusă în termen legal, aceasta nu cuprinde motive din cele menționate în textul evocat și nu indică dovezi în sprijinul acesteia.

Analizând contestația în anulare, în raport de actele și lucrările de la dosarul cauzei și în raport de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., mai sus redate, se constată că pentru termenul din 20 septembrie 2010, când au avut loc în fața instanței supreme dezbaterile asupra recursului, procedura de citare cu contestatorul N.C. a fost legal îndeplinită. Se constată așadar, că instanța supremă a soluționat recursul în condițiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu petiționarul-contestator. Motivele invocate în contestația în anulare nu se încadrează nici în dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. care vizează imposibilitatea de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

Cum, cerințele art. 386 lit. b) C. proc. pen., sunt cumulative, pentru admiterea contestației în anulare nu este suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare, ci contestatorul trebuie să dovedească pe lângă aceasta și imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de a se prezenta, ceea ce în cauză nu s-a probat. În speță contestatorul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, iar instanța de recurs, constatând că în cauză s-au acordat anterior două termene la cererea contestatorului și a intimatului R.I. a respins ca nefondată cererea de amânare acordând cuvântul în dezbateri. In atare situație, curtea, constatând că contestația nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., că nu se invocă și nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de N.C. împotriva deciziei penale nr. 3235 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 523/54/2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva deciziei penale nr. 3235 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 523/54/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2011.