ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față
În baza
actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin sentința
penală nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea
formulată de petenta A.G. împotriva ordonanței din 27 august 2010 emisă de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și menținută această ordonanță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constat:
Prin
ordonanța nr. 225/P/2009 din 27 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București a dispus după cum urmează:
- neînceperea
urmăririi penale față de N.A.N., notar public în cadrul Biroului Notarului
Public „N.A.N.", cu sediul în București, sector 3, sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, în formă continuată,
fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și fals
intelectual, prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., art. 289 C. pen.;
- disjungerea
cauzei privind pe făptuitorii S.V., S.N. și P.L., în vederea cercetării
acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev.
și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.;
- declinarea
dosarului nou format privind pe făptuitorii S.V., S.N. și P.L. în favoarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, spre competentă
soluționare.
Pentru a
hotărî astfel, procurorul de caz, evaluând probatoriul administrat în cauză a
stabilit că, în ceea ce o privește pe N.A.N. - notar public nu se pot reține
infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea
art. 41 alin. (2) și art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât
pe de o parte nu se poate proba o înțelegere între mandanții, S.N. și S.V. și
notarul public în vederea inducerii în eroare a petentei, iar pe de altă parte
la întocmirea actelor, notarul public a respectat prevederile legale.
Cu privire la
infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. s-a reținut că nu sunt întrunite
elementele constitutive întrucât nu au fost atestate fapte sau împrejurări care
nu corespund adevărului.
Această
ordonanță a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București prin rezoluția din 29 septembrie 2010 emisă în soluționarea
lucrării nr. 200/II-2/2010.
Împotriva
ordonanței nr. 225/P/2009 din 27 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București, în termen legal, petenta A.G. a făcut plângere întemeiată pe
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
În susținerea
plângerii, petenta a arătat că cercetarea penală nu a elucidat toate aspectele
cauzei, existând „carențe în administrarea probatoriului"
Examinând
soluția de neurmărire penală adoptată prin ordonanța atacată, din perspectiva
criticilor și susținerilor petentei, Curtea a constat că plângerea este
nefondată.
În acest
sens, instanța a constat că în raport cu presupusa activitate infracțională ce
ar fi fost comisă de notarul public N.A.N., actele de cercetare premergătoare
efectuate în cauză nu au pus în relevanță aspectele ce s-ar putea circumscrie
ilicitului penal.
Astfel,
întocmirea procurilor solicitate de intimații S.V. și S.N. cât și revocarea
acestor acte, la cererea petentei au fost realizate de notar în limita
competențelor și cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța a
constat că soluția adoptată prin ordonanța atacată este temeinică și legală,
motiv pentru care, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc.
pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei.
Împotriva
acestei hotărârii a declarat recurs petenta A.G. criticând hotărârea pentru
netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
La termenul
din data de 21 aprilie 2011, reprezentantul ministerului public a invocat
inadmisibilitatea recursului declarat de recurenta petiționară A.G. împotriva
sentinței penale nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,
secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Concluziile
apărătorului petiționarului, ale reprezentantului Ministerului Public, precum
și ale apărătorului intimatului au fost consemnate în partea introductivă a
prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Examinând
cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta petiționară A.G.
împotriva sentinței penale nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este
inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost
modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit
alin. (8) este definitivă".
Sentința
penală nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a II-a penală, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă
definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage
inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.
Această
sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul
unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale
anterior citate.
Pentru
considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. cu
consecința obligării petiționarei potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la
plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționara A.G. împotriva sentinței penale
nr. 403 din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 21 aprilie 2011.