ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2501/2011

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

nr. 848 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 996/44/2007, s-a respins ca nefondat recursul

declarat de inculpatul D.L. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 12 februarie

2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Din referatul

întocmit de Biroul de Executări Penale al Tribunalului Galați rezultă că MEPI

nr. 177 a fost emis la data de 13 martie 2009, condamnatul având de executat o

pedeapsă rezultantă de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen. Executarea pedepsei a început la 28 mai 2009.

decizii, în temeiul art. 386 lit. d) C. proc. pen., condamnatul D.L. a formulat

contestație în anulare la data de 29 martie 2011, fără a detalia motivele pe

care își întemeiază cererea.

Examinând contestația

în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art.

10 alin. (1) lit. f)-i)

1

, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.

388 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386

lit. a) – c) și e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face

executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul

prevăzut de art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.

În cauză, decizia penală nr. 848 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pronunțată la data de 11

martie 2009, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 177 a fost emis la

data de 13 martie 2009, executarea a început la data de 28 mai 2009, iar

cererea de contestație în anulare a fost formulată la data de 29 martie 2011,

fiind înregistrată la această instanță la 8 aprilie 2011.

În raport de aceste date, Înalta Curte

constată, pe de o parte, că cererea de contestație întemeiată pe cazul prev.

art. 386 lit. d) C. proc. pen., deși este formulată în termen, nu este motivată,

iar instanța nu a putut identifica existența unei alte hotărâri definitive

pentru aceeași faptă; pe de altă parte, examinând contestația și sub aspectul

celorlalte cazuri prev. de art. 386 din același cod, Curtea constată că cererea

nu este formulată în termenul de 10 zile prev. de art. 388 alin. (1) C. proc.

pen.

Ca atare, pentru toate aceste motive, văzând

și dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul D.L. și

îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul D.L. împotriva deciziei penale nr. 848 din

11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 996/44/2007.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 iunie 2011.