ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2011

Asupra

recursului de față

în baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală si

pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca

nefondată

contestația în anulare formulată de condamnatul M.T.

împotriva deciziei

penale 534 din 02 iulie 2010 a Curții de Apel Galați

(sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila).

În susținerea

contestației în anulare condamnatul M.T., a invocat cazurile reglementate la

art. 386 lit. a), b) și d) C. proc. pen.

,

motivat de următoarele considerente;

1.

Cu ocazia soluționării recursului prin

decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 nu a fost legal citat, deși a depus la

dosar un contract de muncă din Spania.

A mai arătat

condamnatul că a fost citat doar la domiciliul din comuna Unirea, unde nu mai

locuiește efectiv.

2.

S-a aflat în imposibilitatea de a se

prezenta la soluționarea recursului și de a încunoștința instanța, aspect ce

rezultă din necunoașterea existenței cauzei aflate pe rolul instanței Curții de

Apel Galați.

3.

Există împotriva sa două hotărâri

pronunțate pentru aceeași

faptă, respectiv

aceeași situație în sensul că nu s-a prezentat la serviciul

de

probațiune.

Analizând cauza

prin prisma motivelor invocate de condamnatul M.T. în susținerea contestației

în anulare s-a reținut că decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curții de

Apel Galați, este legală, nefiind incident în speță nici unul din cazurile

prevăzute la art. 386 C. proc. pen.

Contrar

susținerilor condamnatului, s-a constatat că în cauză, cu

ocazia soluționării recursului (prin decizia

penală nr. 534 din 2 iulie 2010),

procedura de citare a fost legal

îndeplinită.

Totodată, s-a

reținut că nicio probă aflată la dosarul cauzei nu

confirmă împrejurarea că petentul - condamnat s-a aflat în

imposibilitatea

de a se prezenta și de a încunoștința instanța de recurs

despre această împiedicare.

Cât privește

dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.

invocate

de contestator, s-a reținut că nu au incidență în prezenta cauză.

Conform

dispozițiilor mai sus indicate contestația în anulare poate fi formulată când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

În speță, cele

două hotărâri invocate de condamnat (sentința penală nr. 47 din 12 februarie

2008 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 80 din 16 martie 2007 a Tribunalului

Brăila) au avut ca obiect sesizarea serviciului de Probațiune, privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin

sentința penală nr. 103 din 8 martie 2004 a Tribunalului Brăila, fată de

condamnatul M.T.

Împotriva acestei

hotărârii a declarat recurs contestatorul M.T., criticând hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a contestației

formulate.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de contestator,

susținerile apărătorului acestuia au fost

consemnate

în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată constată că recursul declarat de contestatorul M.T.

este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

În conformitate

cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., hotărârile pronunțate asupra

contestației în anulare sunt susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs

numai într-o singura ipoteza si anume

aceea

a contestației în anulare întemeiata pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen.

, respectiv atunci când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua

hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

Decizia penală

nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, pronunțată de instanța de

recurs investita cu soluționarea contestației în anulare a propriei hotărâri

date în judecarea unui recurs anterior este definitivă și nu poate fi atacata

cu apel sau cu recurs.

Din coroborarea

dispoz. art. 385/1, art. 392 alin. (4) C. proc. pen., se constata ca împotriva

unei hotărâri definitive nu se poate exercita calea ordinara a recursului si

cum hotărârea atacata este definitiva, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul

condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie 2010

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie

2011.