ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2011

Asupra recursului de față în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală si pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale 534 din 02 iulie 2010 a Curții de Apel Galați (sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila). În susținerea contestației în anulare condamnatul M.T., a invocat cazurile reglementate la art. 386 lit. a), b) și d) C. proc. pen. , motivat de următoarele considerente; 1. Cu ocazia soluționării recursului prin decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 nu a fost legal citat, deși a depus la dosar un contract de muncă din Spania.

A mai arătat condamnatul că a fost citat doar la domiciliul din comuna Unirea, unde nu mai locuiește efectiv. 2. S-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la soluționarea recursului și de a încunoștința instanța, aspect ce rezultă din necunoașterea existenței cauzei aflate pe rolul instanței Curții de Apel Galați. 3. Există împotriva sa două hotărâri pronunțate pentru aceeași faptă, respectiv aceeași situație în sensul că nu s-a prezentat la serviciul de probațiune. Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de condamnatul M.T. în susținerea contestației în anulare s-a reținut că decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, este legală, nefiind incident în speță nici unul din cazurile prevăzute la art. 386 C. proc.

pen. Contrar susținerilor condamnatului, s-a constatat că în cauză, cu ocazia soluționării recursului (prin decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010), procedura de citare a fost legal îndeplinită. Totodată, s-a reținut că nicio probă aflată la dosarul cauzei nu confirmă împrejurarea că petentul - condamnat s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța de recurs despre această împiedicare. Cât privește dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. invocate de contestator, s-a reținut că nu au incidență în prezenta cauză. Conform dispozițiilor mai sus indicate contestația în anulare poate fi formulată când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În speță, cele două hotărâri invocate de condamnat (sentința penală nr. 47 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 80 din 16 martie 2007 a Tribunalului Brăila) au avut ca obiect sesizarea serviciului de Probațiune, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 103 din 8 martie 2004 a Tribunalului Brăila, fată de condamnatul M.T. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs contestatorul M.T., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a contestației formulate. Concluziile reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de contestator, susținerile apărătorului acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată constată că recursul declarat de contestatorul M.T. este inadmisibil pentru considerentele care urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. pen., hotărârile pronunțate asupra contestației în anulare sunt susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs numai într-o singura ipoteza si anume aceea a contestației în anulare întemeiata pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. , respectiv atunci când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta. Decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, pronunțată de instanța de recurs investita cu soluționarea contestației în anulare a propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior este definitivă și nu poate fi atacata cu apel sau cu recurs.

Din coroborarea dispoz. art. 385/1, art. 392 alin. (4) C. proc. pen., se constata ca împotriva unei hotărâri definitive nu se poate exercita calea ordinara a recursului si cum hotărârea atacata este definitiva, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.