ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6452/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 8 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13/IP emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, formulată de inculpatul P.V. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că inculpatul P.V. a solicitat prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2004, liberarea provizorie sub control judiciar, motivând că este arestat preventiv dintr-o anchetă nejustificată a procurorului, care dă crezare unui personaj dubios, în detrimentul afirmațiilor sale și că infracțiunea pentru care este cercetat este cea prevăzută de art. 264 C. pen., pentru care pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 7 ani, că nu este recidivist, la momentul arestării acesta fiind inspector principal de poliție.

S-a mai reținut că inculpatul P.V. a solicitat în mod repetat audierea unor martori, foști colegi ai săi și că astfel s-ar putea zădărnici aflarea adevărului și chiar influența depozițiile martorilor, foști colegi de birou cu acesta. S-a concluzionat că deși formal sunt îndeplinite dispozițiile art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., față de necesitatea audierii unor martori colegi de birou cu inculpatul, se impun ca aceste audieri să aibă loc fără suspiciunea că inculpatul ar putea lua legătura cu aceștia, fiind, din acest punct de vedere, în interesul inculpatului ca aceste declarații să nu fie influențate în nici un mod. Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.V. a declarat în termen legal recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Odată cu această încheiere pronunțată în aceeași zi a mai atacat și încheierea nr. 9 a aceleiași curți de apel, din 22 noiembrie 2004, prin care i s-a menținut măsura arestării preventive alături de alți 2 coinculpați. Ambele recursuri s-au aflat la acest termen pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În dosarul nr. 6627/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat decizia nr. 6453 din 2 decembrie 2004, prin care s-a admis recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii nr. 9 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și s-a dispus punerea sa în libertate. Întrucât cu această ocazie s-a constatat că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive, prezentul recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar nu mai prezintă interes pentru inculpat câtă vreme a fost pus de îndată în libertate și necondiționat.

Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și-l va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii nr. 8 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2004.