ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6926/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

penală, prin încheierea din 22 decembrie 2004, a respins, ca neîntemeiată,

cererea inculpatei L.C.E. de liberare provizorie sub control judiciar;

totodată, a respins și cererea de constatare a nulității procesului verbal din

data din 5 octombrie 2004, ca tardiv formulată.

S-a reținut că, prima cerere este

nefondată, întrucât sunt dovezi certe că inculpata a zădărnicit bunul mers al

procesului penal, așa cum s-a constatat cu autoritate de lucru judecat.

În ce privește solicitarea de a se

constata nulitatea absolută a procesului verbal din 5 octombrie 2004, s-a

reținut că, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., inculpata avea

posibilitatea și obligația să atace actul pretins ilegal în cursul efectuării

acestuia, ori la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a

lipsit de la efectuarea actului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpata, dar fără a-l motiva în scris, iar apărătorul acesteia a

susținut că sunt întrunite cerințele art. 160

2

alin. (1) C. proc.

pen., pentru liberarea provizorie sub control judiciar.

Recursul este nefondat.

Examinând încheierea recurată, prin

prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (1) și (3) C. proc. pen., se

constată că aceasta este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă

în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când există date

din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni

sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte.

În privința inculpatei s-a luat

măsura arestării preventive, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar cauza se află în

curs de judecată la Curtea de Apel București.

Instanța de apel a interpretat și

aplicat corect dispozițiile legale precizate, întrucât, așa cum a constatat, pe

baza actelor din dosar, necontestate, inculpata a zădărnicit bunul mers al

procesului penal.

Or, în recurs, inculpata nu face

referire la aspecte care să infirme soluția adoptată, bazată pe zădărnicirea

bunului mers al procesului penal.

Așa fiind, cum nici din oficiu nu se

constată motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii atacate, recursul

inculpatei este nefondat și urmează a fi respins.

Cu privire la cea de a doua cerere

nu s-au formulat motive de casare, iar din oficiu, de asemenea, nu se constată

motive de nelegalitate și netemeinicie a încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 22

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta la 600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 decembrie 2004.