ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5916/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Inculpatul

P.V.

este arestat preventiv în dosarul nr.

109/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, învinuit de săvârșirea

infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C.

pen., constând în aceea că, în calitate de inspector principal de poliție, a

ajutat pe doi inculpați în scopul de a zădărnici urmărirea penală.

La data de 7 octombrie 2004,

inculpatul P.V. a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, solicitând

instanței să stabilească cauțiunea.

Prin încheierea din 11

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fixat

cauțiunea la 50.000.000 lei și a pus în vedere inculpatului, prin apărător, să

completeze cererea conform art. 160

6

alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 111

din 25 octombrie 2004, Curtea sesizată, a respins, ca nefondată, cererea de

liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat și l-a obligat să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Se motivează că inculpatul nu

poate fi pus în libertate sub forma juridică solicitată, întrucât ancheta se

află la început și sunt de efectuat o serie de activități de urmărire penală,

față de P.V. și ceilalți inculpați, care impune menținerea arestării

preventive.

Împotriva sus-menționatei

încheieri, a declarat recurs inculpatul, susținând că cererea de liberare

provizorie pe cauțiune este admisibilă, întrucât urmărirea penală în stare de

libertate nu prezintă nici un risc pentru buna desfășurare a anchetei.

Recursul este nefondat.

Curtea de apel a apreciat

corect, față de complexitatea cauzei respective, de legăturile inculpatului cu

un grup de infractori, folosindu-se de calitatea pe care o deținea, că

urmărirea penală se află în faza de început și mai sunt de efectuat o serie de

activități necesare, că se impune menținerea inculpatului în stare de arest și

nu se poate dispune punerea în libertate provizorie pe cauțiune.

Recursul fiind nefondat,

urmează a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul P.V., împotriva sentinței penale nr. 111 din 25

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2004.