ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6085/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4065/2003

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul

D.P.S., privind liberarea provizorie

sub control judiciar.

A reținut instanța că împotriva

inculpatului s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4/ V din 5 decembrie

2003, emis de Curtea de Apel București având ca temei juridic dispozițiile art.

148 lit. h) C. proc. pen.

Inculpatul este cercetat pentru

infracțiunile, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 266 alin. (2) C.

pen. și art. 181 C. pen., constând în aceea că la data de 3 aprilie 2003, în

calitate de agent de poliție, a lipsit de libertate pe D.I. și a întrebuințat

violențe față de acesta pentru obținerea de declarații, cauzându-i leziuni care

au necesitat 30 de zile îngrijiri medicale.

Cererea de liberare provizorie sub

control judiciar a fost motivată prin aceea că, inculpatul nu are antecedente

penale, este cadru activ al M.A.I., este tânăr în vârstă de 23 de ani și este

student la drept în cadrul Academiei de Poliție.

Cu privire la cererea formulată,

instanța a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât există date din

care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea martorilor și a părții vătămate.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul D.P.S. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și admiterea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Examinând recursul declarat în

raport de critica formulată, se constată că nu este fondat.

Condițiile liberării provizorii sub

control judiciar sunt prevăzute de dispozițiile art. 160

2

C. proc.

pen. În alineatul 2 al textului de lege menționat, legiuitorul a stabilit ca „Liberarea

provizorie sub control judiciar, nu se acordă în cazul în care inculpatul este

recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârși altă

infracțiune, sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de

probă, sau prin alte asemenea fapte„.

Față de probele administrate în

cauză cu privire la faptele pentru care inculpatul este cercetat și având în

vedere calitatea inculpatului de agent de poliție, motivele reținute de

instanță, cu privire la temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor martori, sunt reale și justifică soluția

pronunțată.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.P.S., împotriva încheierii din 18 decembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 decembrie 2003.