ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6085/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4065/2003 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul D.P.S., privind liberarea provizorie sub control judiciar. A reținut instanța că împotriva inculpatului s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4/ V din 5 decembrie 2003, emis de Curtea de Apel București având ca temei juridic dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Inculpatul este cercetat pentru infracțiunile, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 266 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen., constând în aceea că la data de 3 aprilie 2003, în calitate de agent de poliție, a lipsit de libertate pe D.I.

și a întrebuințat violențe față de acesta pentru obținerea de declarații, cauzându-i leziuni care au necesitat 30 de zile îngrijiri medicale. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost motivată prin aceea că, inculpatul nu are antecedente penale, este cadru activ al M.A.I., este tânăr în vârstă de 23 de ani și este student la drept în cadrul Academiei de Poliție. Cu privire la cererea formulată, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor și a părții vătămate. Împotriva acestei încheieri, inculpatul D.P.S. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Examinând recursul declarat în raport de critica formulată, se constată că nu este fondat. Condițiile liberării provizorii sub control judiciar sunt prevăzute de dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen. În alineatul 2 al textului de lege menționat, legiuitorul a stabilit ca „Liberarea provizorie sub control judiciar, nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârși altă infracțiune, sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte„. Față de probele administrate în cauză cu privire la faptele pentru care inculpatul este cercetat și având în vedere calitatea inculpatului de agent de poliție, motivele reținute de instanță, cu privire la temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, sunt reale și justifică soluția pronunțată.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.S., împotriva încheierii din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2003.