ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1487/2008

Asupra recursului penal de

față:

Prin încheierea din 16

aprilie 2008, pronunțată în dosar nr. 1222/2/2008, Curtea de Apel București, secția

I penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată

de inculpatul Z.M.

A dispus punerea în

libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.

A pus în vedere inculpatului

ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații, conform art.

160

2

alin. (3) C. proc. pen.:

- să nu depășească limita

teritorială a localității Bragadiru, județ Ilfov;

- să se prezinte la organul

de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul

de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau, ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 160

2

alin. (3

1

) C. proc. pen., impune inculpatului și următoarele

obligații:

- să nu se apropie de

coinculpatul N.N., de martorul denunțător și de ceilalți martori și să nu

comunice cu aceștia direct sau indirect;

- să nu exercite profesia,

meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit

fapta.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiile art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 160

2

C. proc.

pen., reglementează premisele liberării provizorii sub control judiciar, dar și

condițiile referitoare la comportamentul inculpatului pe durata luării acestei

măsuri procesuale, care se constituie în obligații de respectarea cărora

depinde menținerea sau revocarea liberării provizorii sub control judiciar.

Se constată, de asemenea, că

inculpatul este presupus a fi săvârșit o infracțiune care este pedepsită de

lege cu o pedeapsă al cărei maxim nu depășește 18 ani închisoare.

Astfel, în sarcina

inculpatului se reține că în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul

I.P.J. Ilfov – Poliția orașului Bragadiru a primit de la denunțătorul V.I. suma

de 500 lei pentru a urgenta cercetările penale desfășurate într-o cauză care-l

privea pe denunțător și că prin intermediul avocatului N.N., coinculpat în

cauza de față, a încercat să influențeze soluția ce urma a fi dată de parchet

primind de la denunțător în acest scop, suma de 200 euro.

Pe parcursul cercetării

penale, inculpatul a dovedit cooperare, indicând amănunțit contribuția sa la

situația de fapt reținută, declarațiile sale conducând la punerea sub acuzare a

coinculpatului N.N. și realizând înregistrări ambientale care să-l incrimineze

pe acesta din urmă.

Instanța de fond a constatat

că acest comportament al inculpatului, ca și comportarea sa anterior săvârșirii

faptei exclud posibilitatea ca acesta să mai săvârșească și alte infracțiuni

sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celorlalte

persoane cercetate în cauză sau prin distrugerea sau alterarea probelor.

În aceste condiții, instanța

a reținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive față de inculpat, aceasta nemaifiind menținută.

Împotriva încheierii a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.,

fără a invoca în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii

atacate.

În ședința publică de

astăzi, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a solicitat admiterea

recursului și casarea încheierii, cu respingerea, pe fond, a cererii de

liberare provizorie.

Se susține că nu este

îndeplinită condiția temeiniciei hotărârii pentru că temeiurile avute în vedere

la luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.

Calitatea inculpatului de ofițer judiciarist pune în evidență periculozitatea

deosebită a inculpatului.

Examinând hotărârea prin

prisma criticilor parchetului, ca și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și

de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Față de inculpat s-a pus în

mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută  de art. 254

alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

respectiv, art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în sarcina

inculpatului că, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul

Inspectoratului de poliție Ilfov, a primit de la denunțătorul V.I. suma de 500

lei pentru a urgenta cercetările penale în cauza ce-l privea pe denunțător și,

prin intermediul inculpatului N.N., a încercat să influențeze soluția

procurorului ce urma să fie dată în cauza penală, primind de la denunțător suma

de 200 euro.

Cercetând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată îndeplinirea, atât a cerințelor de

legalitate, cât și de oportunitate.

Inculpatul a manifestat o

conduită procesuală corespunzătoare, contribuind, prin comportamentul său, la

stabilirea situației de fapt, dar mai ales, conducând la punerea sub acuzare a

inculpatului N.N. prin acceptarea montării de tehnică pentru efectuarea înregistrărilor

ambientale purtate de cei doi inculpați.

Totodată, este de adăugat că

nu există nicio dată din care să reiasă că, aflat în libertate, inculpatul va

încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea martorilor sau prin

denaturarea probelor.

Obligațiile stabilite de

instanța de fond asigură controlul judiciar asupra comportamentului

inculpatului, astfel că, în mod justificat, instanța de fond a apreciat că

libertatea controlată a inculpatului este menită să asigure buna desfășurare a

procesului penal.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.N.A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în dosarul nr. 1222/2/2008, privind pe inculpatul Z.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 aprilie 2008.