ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Brașov, secția
penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 3/ F din 29 ianuarie
2008, pronunțată în dosarul nr. 78/64/2008, a admis cererea de liberare
provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul C.C.C.
S-a dispus punerea în
libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, deținut în baza
mandatului de arestare preventivă nr. 1/ U din 24 ianuarie 2008, emis de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală, impunându-i-se, în temeiul
dispozițiilor art. 160
2
alin. (3) și (3
1
) C. proc. pen.,
ca pe timpul liberări provizorii să respecte următoarele condiții:
- să nu depășească
teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul
de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este
chemat;
- să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de
numiții B.M.S., N.M.A., N.E., E.A., de membrii familiei acestora, să nu
comunice cu ei direct sau indirect.
S-au pus în vedere
inculpatului dispozițiile art. 160
10
C. proc. pen., privind cazurile
de revocare a liberării provizorii, atrăgându-i-se atenția că în caz de
încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua măsura
arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 15 ianuarie 2008,
prin ordonanța procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Brașov,
s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea în
concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de:
- instigare la acces fără
drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 42
alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. (două acte materiale);
- instigare la transferul
neautorizat de date informative, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art.
44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- instigare la
restricționare fără drept a accesului de date informative, prevăzută de art. 25
C. pen., raportat la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), infracțiuni pentru care Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 269 din 24
ianuarie 2008, a dispus arestarea preventivă în baza art. 148 lit. d) și f) C.
pen.
S-a reținut că inculpatul,
în baza aceleiași rezoluții infracționale i-a instigat pe inculpații B.M.S. și
N.M.A. să acceseze fără drept sisteme informatice, prin înlăturarea sistemelor
de securitate, în scopul obținerii de date informatice, respectiv conținutul mesajelor
de poștă electronică, determinându-i să restricționeze fără drept accesul la
adresele de e-mail amintite și să transfere neautorizat date informatice
dintr-un sistem informatic.
Ulterior examinării cererii
de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementate
de art. 160
8
C. proc. pen., constatându-se îndeplinite condițiile
formale de admisibilitate în principiu, instanța a trecut la examinarea
temeiniciei acesteia, în raport de dispozițiile art. 160
2
alin. (1)
și (2) C. proc. pen.
Astfel, s-a reținut
îndeplinită condiția pozitivă enunțată de alin. (1), care se referă la limita
maximă de pedeapsă prevăzută pentru fapta penală și neincidente condițiile alin.
(2), potrivit cărora, nu poate fi acordată această formă de liberare atunci
când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului în săvârșirea
altor infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin
influențarea unor părți sau să altereze, să distrugă mijloace de probă.
Examinarea condițiilor
arătate, s-a făcut prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora a fost
luată față de inculpat măsura arestării preventive, respectiv dispozițiile art.
148 lit. d) și f) C. pen. și având în vedere exclusiv infracțiunile prevăzute
de Legea nr. 161/2003, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Privitor la temeiul prevăzut
de art. 148 lit. d) C. pen., „inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă
infracțiune” prima instanță constată că existența acestuia presupune începerea
procesului penal pentru o altă faptă penală, situație neregăsită în cauză, câtă
vreme acțiunea penală privește trei infracțiuni continuate, aflate în concurs
real. O analiză a acestui temei s-ar justifica în opinia instanței, în cauza ce
face obiectul dosarului de urmărire penală nr. 1249/P/2007 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
în care același inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor
calificat, pretinsele infracțiuni la Legea nr. 161/2003 fiind comise ulterior
presupusei crime.
Același temei juridic,
motivează instanța de fond că nu subzistă nici dacă este raportat așa cum
pretinde acuzarea la fapta de instigare a inculpatului N.M.A., ce este
ulterioară infracțiunii de instigare a inculpatului B.M., fiind vorba de acte
materiale care intră în compunerea unor infracțiuni continuate, aflate în
concurs real.
Referitor la al doilea temei
în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, art. 148 lit. f)
C. proc. pen., instanța reține că pentru buna desfășurare a urmăririi penale,
poate fi acordată inculpatului liberarea provizorie sub control judiciar,
măsură restrictivă de drepturi și provizorie, pe durata căreia acesta este
supus unor obligații sub sancțiunea în cazul nerespectării acestora, de a
reveni la starea de privare de libertate.
Se mai arată că liberarea
provizorie sub control judiciar a inculpatului, nu este de natură a crea un
pericol pentru ordinea publică, acceptându-se drept plauzibilă apărarea
acestuia, ce explică circumstanțele în care s-au comis acțiunile materiale,
apreciate de anchetator că ar întruni elementele constitutive ale
infracțiunilor pentru care a început urmărirea penală.
Aceste acțiuni, desfășurate
la scurt timp după dispariția soției sale, sunt motivate de inculpat ca având
drept scop obținerea unor informații despre locul unde ar putea fi găsită, în
condițiile investigațiilor întreprinse de un post privat de televiziune.
Temeinicia acestei măsuri
este motivată și de datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului,
ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Brașov capabil să înțeleagă conținutul
obligațiilor impuse, consecința nerespectărilor, dar și faptul că începând cu
septembrie 2007, s-a prezentat pentru audieri la urmărirea penală desfășurată
în dosarul în care este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de omor
calificat, cauză în care nu s-a luat măsura arestării preventive.
În plus, la această dată
minorul în vârstă de 3 ani rezultat din căsătoria cu G.E.M., se află în
întreținerea sa exclusivă, copilul fiind îngrijit de bunicii paterni, fără ca
legătura personală cu acesta să se fi întrerupt vreodată.
În considerarea acestor
împrejurări, instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică
care a justificat privarea de libertate este diminuat, justificându-se
admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Împotriva Încheierii, în
termenul prevăzut de art. 160
9
alin. (2) C. proc. pen., parchetul a
declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,
motivele fiind dezvoltate în partea introductivă a hotărârii.
Trecând la soluționarea căii
de atac, în acord cu dispozițiile art. 160
9
alin. (7) C. proc. pen.
și art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată nefondat recursul
pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie sub
control judiciar așa cum este reglementată de dispozițiile art. 160
2
- 160
3
C. proc. pen., este o măsură provizorie, limitativă de
drepturi, având ca finalitate înlocuirea arestării preventive, situație
premiză, cu o constrângere mai redusă a libertăților individuale și altor
drepturi, suficientă însă, pentru a asigura buna desfășurare a procesului aflat
în faza urmăririi penale sau judecății.
Întrucât dispozițiile
procesual penale nu stabilesc limite temporale în raport de care o astfel de
măsură poate fi dispusă față de inculpatul arestat preventiv, rezultă în afara
oricărui echivoc că admisibilitatea și temeinicia acesteia se apreciază
exclusiv în funcție de condițiile enunțate de textele anterior amintite.
Având în vedere limitele
cadrului procesual, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor care
reglementează această instituție, respectiv art. 160
7
și 160
8a
C. proc. pen., pentru aprecierea temeiniciei cererii având ca obiect liberarea
provizorie sub control judiciar și nu revocarea arestării preventive, nefiind
necesară hotărârea motivată prin care s-a luat față de inculpat această măsură.
Pe de altă parte, art. 197 alin.
(2) C. proc. pen., prevede expres și limitativ dispozițiile legale ale căror
nerespectare atrage nulitatea absolută, situația invocată în recurs ca motiv
suplimentar neregăsindu-se printre acestea, așa încât să justifice casarea
hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de Apel
Brașov.
Prima instanță, legal,
temeinic și motivat a arătat în considerentele hotărârii, că în raport de
natura infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală împotriva
inculpatului, infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor și
sistemelor informative, cuprinse în Legea nr. 161/2003, pentru normala desfășurare
a acestei faze nepublice a procesului, se justifică cercetarea inculpatului în
forma de libertate provizorie supusă unor restrângeri de drepturi și libertăți
individuale a căror valoare nu poate fi minimalizată.
Continuarea urmăririi
penale, ce presupune în opinia acuzării, efectuarea de percheziții informatice
asupra sistemelor informatice, obiect al pretinselor infracțiuni săvârșite de
inculpat, nu se poate reține că ar putea fi influențată de lăsarea acestuia în
stare de libertate provizorie, câtă vreme aceste obiecte, mijloace de probă, au
fost ridicate, cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare autorizate în
cauză.
Cât privește critica
referitoare la imposibilitatea fizică a respectării obligației impuse
inculpatului de „a nu se apropia și comunica” cu inculpatul B.M.S., motivat de
faptul că sunt colegi de serviciu, trebuie precizat că obligația se circumscrie
la infracțiunile pentru care nu s-a finalizat urmărirea penală, încălcarea ei
cu rea-credință fiind riscul la care se expune cel în sarcina căruia a fost
impusă.
Deși urmărirea penală
desfășurată în cauză, vizează infracțiuni informatice, instanța observă
concluzia cuprinsă în memoriul de recurs, potrivit căreia inculpatul prin
determinarea celorlalți inculpați B.M.S. și N.M.A. la comiterea acestor
infracțiuni, a încercat să orienteze într-o direcție necorespunzătoare ancheta
din dosarul în care este cercetat pentru uciderea soției sale, G.E.M.
A accepta acest argument,
drept critică de netemeinicie a hotărârii, înseamnă a încălca în mod nepermis
limitele actului de dispoziție al organului de urmărire penală, ordonanța de
punere în mișcare a acțiunii penale, care privește infracțiuni diferite decât
cea de omor calificat, ce face obiectul altor cercetări, putându-se crea periculoasa
confuzie asupra faptelor în raport de care se judecă legalitatea și temeinicia
cererii de liberare sub control judiciar în această fază procesuală.
Concluzionând criticile
invocate în recursul parchetului sunt nefondate și cum la examinarea din oficiu
nu se constată existența vreunui caz de casare care să justifice reformarea
hotărârii, Curtea, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge calea de atac, menținând ca legală și temeinică
hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva
încheierii nr. 3/ F din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală
și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul C.C.C.
Pronunțată în ședință
publică azi 2 februarie 2008.