ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2559/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 iulie 2008, inculpatul C.I. a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune, solicitând punerea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În motivarea cererii, inculpatul a arătat că se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut comiterea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 8 august 2008, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie, pe cauțiune, formulată de inculpatul C.I. A dispus restituirea cauțiunii. În sfârșit a obligat pe inculpatul petent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a apreciat că cererea formulată nu este întemeiată, pentru următoarele motive: Prin mandatul de arestare preventivă nr. 11 din 21 iunie 2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru infracțiunile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. Temeiule avute în vedere la luarea măsurii au fost cele prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Din analiza prevăzută art. 160 4 alin. (1) C. proc. pen., în care se menționează că liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, se constată că aceasta este o măsură facultativă, nefiind un drept al inculpatului.

Astfel, instanța de judecată este cea care apreciază dacă acordarea liberării provizorii este oportună sau nu, în cauză. În ceea ce privește criteriile pe baza cărora se poate aprecia oportunitatea punerii în libertate a inculpatului este de constatat că dispozițiile legale nu le indică, dar, nici nu le limitează. În consecință, în cauză, Curtea va avea în vedere natura și gravitatea faptei săvârșire, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmările produse prin activitatea inculpatului și relațiile sociale care au fost prejudiciate, prin fapta comisă. Nu poate fi ignorat nici caracterul organizat al activității infracționale, inculpatul aderând la un grup infracțional organizat, format în scopul comiterii, unor infracțiuni de corupție, în care fiecare dintre membri avea sarcini bine stabilite.

Rolul inculpatului a fost unul important, acesta asumându-și sarcina de a constitui în beneficiul mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la cestea și care au fost împărțite între membrii grupului infracțional, dosare necesare înscrierii la examenul de obținere a permisului de conducere, întocmind documente prin care s-a atestat, în mod necorespunzător adevărului, împrejurarea că, viitorii candidați ar fi urmat cursurile școlii de șoferi, aparținând SC C.M.A.C. SRL. Față de cele arătate și având în vedere și perioada îndelungată în care s-a derulat activitatea infracțională, amploarea acesteia, numărul mare de persoane implicate, care au obținut un mod fraudulos permisele de conducere, impactul negativ în rândul opiniei publice, s-a apreciat că, cererea formulată nu este întemeiată.

Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu poate constitui un motiv singular pentru punerea sa în libertate, iar faptul că acesta a revenit asupra declarațiilor anterioare și a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat nu presupune o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, dat fiind intervalul scurt de timp, de la data luării măsurii preventive, nu se poate aprecia că nu mai subzistă temeiurile prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar garanțiile prezentate de inculpat, precum și obligațiile prevăzută de art. 160 2 și 3 1 din același cod, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatului nu sunt de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică.

În consecință, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 160 8 alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că, hotărârea este neîntemeiată și nelegală, în mod greșit, respingându-i-se cererea, în loc să i se admită. În susținerea cererii de admitere a solicitării cu privire la liberarea provizorie pe cauțiune, recurentul a arătat că, în speță, sunt îndeplinite cerințele prevăzută de art. 160 4 coroborat cu art. 160 2 C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de infracțiunea pentru comiterea căreia este învinuit, nu depășește 18 ani închisoare și nu există date care să ateste că, ar putea exista temerea că, în viitor, inculpatul ar putea comite o nouă infracțiune.

Recursul nu este fondat. Analiza actelor și probelor administrate în cauză, arată că încheierea atacată, este temeinică și legală. Într-adevăr, în raport de fapta comisă, natura și gravitatea acesteia, precum și de împrejurările în care fapta a fost comisă, rezultă, fără dubiu, că, lăsat în libertate, inculpatul, a fost patron de școală de șoferi, ar putea comite alte fapte penale, fie pentru obținerea unor venituri ilicite, prin corupție, fie pentru împiedicarea desfășurării normale a procesului penal pornit împotriva sa. Așa stând lucrurile, Curtea, în calitatea de instanță de control judiciar, urmează a constata temeinicia și legalitatea hotărârii controlate, chiar dacă pedeapsa pentru care inculpatul este arestat preventiv, nu trece de 18 ani închisoare.

Făcându-se, astfel dovada că hotărârea primei instanțe, pronunțată, în speță, este temeinică și legală, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârea atacată. Având în vedere și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 8 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4638/2/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.