ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2008

Asupra recursului penal de față; Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință din 1 septembrie 2008, în baza art. 160 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie, pe cauțiune, formulată de inculpatul V.G.C., obligându-l pe inculpat, la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Prin aceeași încheiere s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 25.000 RON, consemnată la C.E.C. B.– Unitatea V., cu recipisa nr. 2092385 din 29 august 2008. Pentru a da această soluție, instanța de fond, analizând cererea inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 160 2 și urm. C. proc.

pen., a constatat că este nefondată, pentru următoarele considerente: Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani, însă pedeapsa nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul activității grupului infracțional organizat. În cauză, se constată că infracțiunile reținute în sarcina grupului infracțional organizat, sunt prevăzute de art. 257 C. pen., art. 254 – art. 255 C. pen. și art. 288 C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de până la 18 ani închisoare, astfel că în raport de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., cererea inculpatului este admisibilă. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., liberarea pe cauțiune nu se acordă atunci când din actele dosarului rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martori, experți ori să distrugă, anumite mijloace de probă. La domiciliul inculpatului, când s-a efectuat percheziția, s-au găsit sume mari de bani, peste 450.000 euro și peste 45.000 lei, sume pe care inculpatul nu a putut să le precizeze sub aspectul provenienței. S-a mai arătat că la data comiterii faptelor, mulți dintre ceilalți inculpați în număr de 17, erau anterior, lucrători de poliție, ceea ce agravează faptele comise. Totodată, trebuie avut în vedere că inculpatul împreună cu ceilalți făptuitori au ajutat la obținerea, în mod fraudulos, a unui mare număr de permise de conducere auto, de către unele persoane ce nu aveau cunoștințele necesare, ceea ce constituie un real pericol, pentru participanții la traficul rutier.

Având în vedere aceste aspecte, ca și multitudinea actelor materiale comise de către membrii grupului infracțional, natura și gravitatea faptelor imputate, pericolul social al acestora, se impune respingerea cererii, ca nefondate. Se va constata că, lăsarea inculpatului în libertate, ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică prin starea de insecuritate ce se va crea, la această stare contribuind și calitatea avută de inculpat de lucrător de poliție cu un grad ridicat. Odată cu respingerea cererii de liberare pe cauțiune a inculpatului, se va dispune restituirea către inculpat a cauțiunii de 25.000 lei. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, contestând existența pericolului social concret, atâta timp cât nu mai deține calitatea avută în momentul comiterii pretinsei infracțiuni și invocând, în favoare, prezumția de nevinovăție.

De altfel, recurentul a negat, în totalitate, faptele ce i se impută, susținând că a lucrat timp de 30 de ani în poliție, a fost declarat cetățean de onoare al orașului și că nu prezintă nici un pericol pentru comunitatea, pe care a servit-o. A conchis, în sensul admiterii recursului și a cererii de liberare provizorie, pe cauțiune. Recursul este nefondat. Contrar, susținerilor inculpatului, prin apărarea sa, în speță, deși aparent, cererea de liberare provizorie pe cauțiune ar fi admisibilă, în realitate, ea nu ar putea fi admisă pe considerentele arătate de prima instanță, care fac evidentă, existența gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în libertate.

Este motivul pentru care, instanța de control, însușindu-și, în întregime, motivarea hotărârii atacate, va privi, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.C., împotriva Încheierii din 1 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a și pentru cauze cu minori și de familie, și a-l respinge, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul V.G.C. împotriva încheierii din 1 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 5074/2/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.