ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5070/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33

din 21 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul G.F.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 206 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La 5 noiembrie 2003, partea

vătămată C.M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatul G.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de calomnie.

Plângerea prealabilă a fost

depusă la Judecătoria Turnu Severin, judecătorie care prin sentința penală nr.

3018 din 17 noiembrie 2003 și-a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel Craiova, întrucât inculpatul este ofițer superior de poliție.

Curtea de Apel Craiova a

reținut că fapta inculpatului constă în aceea că, în timp ce-l cerceta pe C.M.

într-un dosar al Poliției municipiului Severin, prin exercitarea atribuțiilor

de serviciu, l-a făcut implicit hoț.

În declarația dată în fața

instanței de fond, partea vătămată a arătat că a fost cercetat de inculpat în

luna iunie 2002, care i-a luat o singură declarație la 12 septembrie 2002.

Cercetarea a fost făcută în urma plângerii făcută de numitul B. fost chiriaș al

său.

Prin ordonanța de la 26

februarie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Severin a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a părții vătămate pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

Analizând probele

administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că fapta nu există.

Împotriva acestei sentințe,

partea vătămată a declarat recurs solicitând condamnarea inculpatului G.F.,

pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și obligarea acestuia la plata a 20

milioane lei daune materiale și 20 milioane lei daune morale.

Din probatoriul administrat

în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat din următoarele

considerente:

Inculpatul G.F.D., ca

lucrător al Poliției municipiului Drobeta Turnu Severin, i-a luat o declarație

părții vătămate C.M. cu ocazia cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii

formulate de B.D. împotriva acestuia.

Cercetările privindu-l pe

C.M. s-au finalizat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin din data de 26 februarie 2003 prin care s-a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a acestuia.

Partea vătămată C.M. a

apreciat că, prin declarația ce i s-a luat de către inculpatul G.F.D., a fost

făcut implicit hoț și a considerat că „aceasta este afirmație calomnioasă”.

Cum inculpatul nu a afirmat

sau imputat în public părții vătămate o faptă determinată, care dacă ar fi fost

adevărată ar fi expus partea vătămată la o sancțiune penale, administrativă sau

disciplinară, ori disprețului public, că și-a îndeplinit doar atribuțiunile de

serviciu prin cercetarea părții vătămate pentru infracțiunea de furt, Curtea

apreciază că fapta nu există.

Ca urmare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte vătămată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea vătămată C.M. împotriva sentinței penale nr. 33 din

21 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta partea

vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 octombrie 2004.