ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5070/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 21 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.F.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 206 C. pen. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La 5 noiembrie 2003, partea vătămată C.M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatul G.F., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie. Plângerea prealabilă a fost depusă la Judecătoria Turnu Severin, judecătorie care prin sentința penală nr. 3018 din 17 noiembrie 2003 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, întrucât inculpatul este ofițer superior de poliție.

Curtea de Apel Craiova a reținut că fapta inculpatului constă în aceea că, în timp ce-l cerceta pe C.M. într-un dosar al Poliției municipiului Severin, prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-a făcut implicit hoț. În declarația dată în fața instanței de fond, partea vătămată a arătat că a fost cercetat de inculpat în luna iunie 2002, care i-a luat o singură declarație la 12 septembrie 2002. Cercetarea a fost făcută în urma plângerii făcută de numitul B. fost chiriaș al său. Prin ordonanța de la 26 februarie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Severin a dispus scoaterea de sub urmărire penală a părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că fapta nu există.

Împotriva acestei sentințe, partea vătămată a declarat recurs solicitând condamnarea inculpatului G.F., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și obligarea acestuia la plata a 20 milioane lei daune materiale și 20 milioane lei daune morale. Din probatoriul administrat în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente: Inculpatul G.F.D., ca lucrător al Poliției municipiului Drobeta Turnu Severin, i-a luat o declarație părții vătămate C.M. cu ocazia cercetărilor efectuate ca urmare a plângerii formulate de B.D. împotriva acestuia. Cercetările privindu-l pe C.M. s-au finalizat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin din data de 26 februarie 2003 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.

Partea vătămată C.M. a apreciat că, prin declarația ce i s-a luat de către inculpatul G.F.D., a fost făcut implicit hoț și a considerat că „aceasta este afirmație calomnioasă”. Cum inculpatul nu a afirmat sau imputat în public părții vătămate o faptă determinată, care dacă ar fi fost adevărată ar fi expus partea vătămată la o sancțiune penale, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, că și-a îndeplinit doar atribuțiunile de serviciu prin cercetarea părții vătămate pentru infracțiunea de furt, Curtea apreciază că fapta nu există. Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.M. împotriva sentinței penale nr. 33 din 21 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurenta partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2004.