ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2529/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 17

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G.G.D. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 378/P/2003 din 24 noiembrie 2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Petiționarul G.G.D. a solicitat

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, efectuarea de cercetări

împotriva judecătorului G.C., magistrat în cadrul Judecătoriei Craiova pentru

săvârșirea infracțiunilor de calomnie și neglijență în serviciu, prevăzute de

art. 206 și respectiv 249 C. pen., întrucât cu ocazia pronunțării sentinței

civile nr. 23078 din 2 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova, i-a respins

acțiunea în revendicare, deși la dosar existau probe certe care atestau

drepturile sale, iar în considerentele hotărârii a fost introdus un pasaj cu

caracter calomnios. S-a mai reținut că nu poate fi reținută infracțiunea de

neglijență în serviciu în sarcina judecătorului, întrucât, chiar în situația în

care, din culpă, ar fi pronunțat o sentință fără a analiza toate probele

dosarului, hotărârea respectivă poate fi reformată prin exercitarea căilor de

atac prevăzute de lege, iar menționarea în considerentele sentinței că

„vânzarea bunului altuia în cunoștință de cauză, reprezintă o operațiune

speculativă, ce are o cauză ilicită” nu are caracter calomnios.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței civile

nr. 23078 din 9 noiembrie 2001, să se constate valabilitatea contractului de

vânzare cumpărare nr. 807 din 26 aprilie 2000 și să i se acorde daune morale și

materiale în valoare de 200.000.000 lei, aspectul penal lăsându-l la aprecierea

instanței.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din cuprinsul

memoriului de recurs depus de petiționar, acesta urmărește în realitate

rezolvarea unui proces civil, dedus judecății la Judecătoria Craiova, printr-o

cale de atac ce vizează doar actele procurorului.

Pe de altă parte, rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din 24 noiembrie 2003, verificată prin rezoluția

nr. 6435/II/2 din 15 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, este temeinică și legală.

Așa cum bine a reținut și procurorul

care a soluționat cauza, precum și instanța de judecată, judecătorul G.C. nu a

săvârșit nici una din faptele penale reclamate de petiționar, deoarece

hotărârea pronunțată a fost motivată, făcând trimitere la practica judiciară și

literatura de specialitate, iar această hotărâre a fost menținută de Tribunalul

Dolj prin respingerea apelului.

Mai mult, petiționarul, la data

sesizării parchetului, nu mai avea calitatea de a formula plângere penală

pentru C.I., care decedase în anul 2002, deoarece procura judiciară invocată

are caracter special și a fost dată numai pentru a o reprezenta în procesul

civil cu privire la acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 204 mp.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 15 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul G.G.D. împotriva sentinței penale nr. 9 din 17 februarie 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Obligă pe petiționar la plata sumei

de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.