ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2529/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 17 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul G.G.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 378/P/2003 din 24 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Petiționarul G.G.D.

a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, efectuarea de cercetări împotriva judecătorului G.C., magistrat în cadrul Judecătoriei Craiova pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 206 și respectiv 249 C. pen., întrucât cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 23078 din 2 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova, i-a respins acțiunea în revendicare, deși la dosar existau probe certe care atestau drepturile sale, iar în considerentele hotărârii a fost introdus un pasaj cu caracter calomnios.

S-a mai reținut că nu poate fi reținută infracțiunea de neglijență în serviciu în sarcina judecătorului, întrucât, chiar în situația în care, din culpă, ar fi pronunțat o sentință fără a analiza toate probele dosarului, hotărârea respectivă poate fi reformată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar menționarea în considerentele sentinței că „vânzarea bunului altuia în cunoștință de cauză, reprezintă o operațiune speculativă, ce are o cauză ilicită” nu are caracter calomnios. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței civile nr. 23078 din 9 noiembrie 2001, să se constate valabilitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 807 din 26 aprilie 2000 și să i se acorde daune morale și materiale în valoare de 200.000.000 lei, aspectul penal lăsându-l la aprecierea instanței.

Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs depus de petiționar, acesta urmărește în realitate rezolvarea unui proces civil, dedus judecății la Judecătoria Craiova, printr-o cale de atac ce vizează doar actele procurorului. Pe de altă parte, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 24 noiembrie 2003, verificată prin rezoluția nr. 6435/II/2 din 15 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este temeinică și legală. Așa cum bine a reținut și procurorul care a soluționat cauza, precum și instanța de judecată, judecătorul G.C. nu a săvârșit nici una din faptele penale reclamate de petiționar, deoarece hotărârea pronunțată a fost motivată, făcând trimitere la practica judiciară și literatura de specialitate, iar această hotărâre a fost menținută de Tribunalul Dolj prin respingerea apelului.

Mai mult, petiționarul, la data sesizării parchetului, nu mai avea calitatea de a formula plângere penală pentru C.I., care decedase în anul 2002, deoarece procura judiciară invocată are caracter special și a fost dată numai pentru a o reprezenta în procesul civil cu privire la acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 204 mp. În raport de considerentele expuse, recursul declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 15 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.G.D. împotriva sentinței penale nr. 9 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.