ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1321/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Prin decizia nr. 5070 din data de 25

noiembrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de reclamanta SC A.D.O. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 115/ A

din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, a modificat decizia în sensul

că a respins apelul declarat de pârâta SC A. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 393

din 6 februarie 2004 a Tribunalului Sibiu. Prin aceeași decizie Înalta Curte a

respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SRL Sibiu împotriva

aceleași decizii a Curții de apel.

Pentru a hotărî astfel Curtea a

reținut că în raport de situația de fapt stabilită în mod corect de către

instanțe, respectiv existența a două contracte de leasing intervenite între

părți, având ca obiect imobilul, construcții și teren situat în Sibiu și animale

și obiecte de inventar, se impune modificarea deciziei date în apel prin

aplicarea corectă a legii și pe cale de consecință, menținerea sentinței

pronunțate de Tribunalul Sibiu în sensul rezilierii celor două contracte de

leasing, din culpa pârâtei, utilizator și respingerii cererii reconvenționale

formulată de pârâtă.

Curtea a constatat că în contractul

de leasing utilizatorul nu devine proprietarul bunurilor închiriate decât la

momentul executării în întregime a contractului, numai pentru viitor și în

raport de opțiunea sa, iar redevența achitată nu se confundă cu prețul bunului

ce include și o valoare reziduală. Că, în speță, pârâta a înțeles să achite

numai valoarea contractului care nu se confundă cu prețul bunurilor, iar pe de

altă parte nu a achitat utilitățile aferente contractului care reprezintă una

din obligațiile principale ale utilizatorului.

Împotriva acestei decizii pârâta SC A.

SRL Sibiu a formulat, la data de 20 iulie 2005, în termen legal contestație în

anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,

solicitând anularea deciziei date în recurs și rejudecarea acestuia.

Invocând, neexaminarea motivelor de

recurs, contestatoarea susține în motivarea contestației în anulare formulată

că instanța de recurs a înțeles doar să prezinte starea de fapt într-o manieră

succintă, cu considerații asupra probelor administrate, fără o analiză propriu

zisă a motivului de nelegalitate ce a făcut obiectul recursului său care viza

executarea tuturor obligațiilor ce-i reveneau conform contractului cu

consecința instituirii unui drept de preemțiune în favoarea sa ca utilizator de

a opta la final contractului la păstrarea bunului.

Contestația în anulare este

nefondată.

Din examinatrea dciziei atacate,

Înalta Curte constată că ipoteza invocată de contestatoare, art. 318 alin. (1)

teza II-a C. proc. civ., când instanța respingând recursul a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare invocate, nu se

confirmă.

Instanța de recurs a fost investită

cu soluționarea a două recursuri, formulate de reclamantă și respectiv pârâtă,

întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând clauzele contractelor de

leasing și dispozițiile legale care reglementează acest tip de contract,

instanța a examinat împreună și a răspuns motivelor formulate de părți între

acestea existând o strânsă legătură în sensul că argumentele în sprijinul

admiterii recursului reclamantei constituie în același timp argumente pentru

respingerea recursului pârâtei.

Considerentele instanței de recurs

potrivit cărora pârâta nu se afla în situația de a-și manifest opțiunea pentru

cumpărarea bunurilor în condițiile în care nu și-a îndeplinit obligația

principală de a achita utilitățile, reprezintă răspunsul direct la critica de

nelegalitate ce face obiectul răspunsului promovat de pârâtă.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația

în anularea deciziei nr. 5070 din 25 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 8337/2004, formulată

de contestatoarea SC A. SRL Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2006.