ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1321/2006

Asupra contestației în anulare de față: Prin decizia nr. 5070 din data de 25 noiembrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamanta SC A.D.O. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 115/ A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, a modificat decizia în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC A. SRL Sibiu împotriva sentinței nr. 393 din 6 februarie 2004 a Tribunalului Sibiu. Prin aceeași decizie Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SRL Sibiu împotriva aceleași decizii a Curții de apel.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că în raport de situația de fapt stabilită în mod corect de către instanțe, respectiv existența a două contracte de leasing intervenite între părți, având ca obiect imobilul, construcții și teren situat în Sibiu și animale și obiecte de inventar, se impune modificarea deciziei date în apel prin aplicarea corectă a legii și pe cale de consecință, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu în sensul rezilierii celor două contracte de leasing, din culpa pârâtei, utilizator și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâtă. Curtea a constatat că în contractul de leasing utilizatorul nu devine proprietarul bunurilor închiriate decât la momentul executării în întregime a contractului, numai pentru viitor și în raport de opțiunea sa, iar redevența achitată nu se confundă cu prețul bunului ce include și o valoare reziduală.

Că, în speță, pârâta a înțeles să achite numai valoarea contractului care nu se confundă cu prețul bunurilor, iar pe de altă parte nu a achitat utilitățile aferente contractului care reprezintă una din obligațiile principale ale utilizatorului. Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SRL Sibiu a formulat, la data de 20 iulie 2005, în termen legal contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei date în recurs și rejudecarea acestuia.

Invocând, neexaminarea motivelor de recurs, contestatoarea susține în motivarea contestației în anulare formulată că instanța de recurs a înțeles doar să prezinte starea de fapt într-o manieră succintă, cu considerații asupra probelor administrate, fără o analiză propriu zisă a motivului de nelegalitate ce a făcut obiectul recursului său care viza executarea tuturor obligațiilor ce-i reveneau conform contractului cu consecința instituirii unui drept de preemțiune în favoarea sa ca utilizator de a opta la final contractului la păstrarea bunului. Contestația în anulare este nefondată. Din examinatrea dciziei atacate, Înalta Curte constată că ipoteza invocată de contestatoare, art. 318 alin. (1) teza II-a C. proc.

civ., când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare invocate, nu se confirmă. Instanța de recurs a fost investită cu soluționarea a două recursuri, formulate de reclamantă și respectiv pârâtă, întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Analizând clauzele contractelor de leasing și dispozițiile legale care reglementează acest tip de contract, instanța a examinat împreună și a răspuns motivelor formulate de părți între acestea existând o strânsă legătură în sensul că argumentele în sprijinul admiterii recursului reclamantei constituie în același timp argumente pentru respingerea recursului pârâtei.

Considerentele instanței de recurs potrivit cărora pârâta nu se afla în situația de a-și manifest opțiunea pentru cumpărarea bunurilor în condițiile în care nu și-a îndeplinit obligația principală de a achita utilitățile, reprezintă răspunsul direct la critica de nelegalitate ce face obiectul răspunsului promovat de pârâtă. Așa fiind, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 5070 din 25 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 8337/2004, formulată de contestatoarea SC A. SRL Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.