ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 141/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Constată că prin sentința penală

nr. 86 din 21 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul

penal nr. 7993/2004 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii

formulate de petenta G.A. împotriva rezoluției nr. 53/P/2004 din 7 iulie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.A., M.G.C. și I.C.G., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.

A fost obligată petenta la

plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, s-au reținut în esență, următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Judecătoria Ploiești sub nr. 9837/2004, petenta G.A. a solicitat

desființarea rezoluției nr. 53/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen., față de numiții M.A.,

agent șef adjunct, I.C.G., inspector de poliție, și M.G.C., inspector principal

de poliție.

Instanța de fond a reținut

că petenta G.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a sus-numiților,

întrucât la 24 septembrie 2002, fiul său, G.M.I., a fost cercetat și apoi

trimis în judecată împreună cu alte două persoane pentru comiterea infracțiunii

de furt, însă după prinderea acestora în comuna Scorțeni, județul Prahova și

aducerea lor la sediul poliției au fost loviți cu „bâte și bastoane” de

ofițerii de poliție M.A., M.G.C. și I.C.G., cauzându-i afecțiuni medicale

foarte grave.

S-a arătat, de asemenea, că

imediat după reținerea fiului său, petenta s-a prezentat la sediul poliției și

i-a prezentat inspectorului M.G. actele medicale pentru fiul său, iar a doua zi

acesta a fost prezentat procurorului dispunându-se arestarea preventivă pentru

săvârșirea infracțiunii de furt.

Au fost prezentate acte

medicale din care rezultă că inculpatul G.M.I. a fost internat la Spitalul

Jilava fiind supus unei expertize medico-legale psihiatrice.

Fiind audiați făptuitorii,

aceștia au arătat că ancheta s-a desfășurat conform normelor procedurale. După

prinderea inculpaților în comuna Scorțeni, unde au fost descoperite o parte din

bunurile sustrase, cei trei inculpați au recunoscut faptele, audierile având

loc în prezența apărătorului desemnat din oficiu.

Aceleași împrejurări au fost

relatate și de martorii B.G., C.R., T.M.S., D.D., lucrători de poliție care au

participat alături de făptuitori la prinderea și cercetarea inculpaților

G.M.I., O.C., precum și de martorul G.V., apărătorul inculpaților, în faza de urmărire

penală.

Leziunile menționate de

G.M.I. au fost constatate de medicul penitenciarului, dr. D.D., cu ocazia

controlului medical efectuat la introducerea în arest, iar procesele-verbale de

percheziție corporală nr. 1328 și nr. 1329 relevă împrejurarea că la

introducerea în arest a inculpaților aceștia nu prezentau urme de lovituri,

actele respective fiind semnate de fiecare arestat, fără obiecțiuni.

Se reține, de asemenea,

faptul că atât inculpatul G.M.I. cât și ceilalți inculpați au fost asistați la

urmărirea penală de apărătorul G.V., însă nici unul din ei nu au adus la

cunoștința acestuia aspectele descrise în plângerea petentei și nici în fața

procurorului nu s-au plâns că făptuitorii au exercitat asupra lor violențe. De

altfel, dacă inculpații ar fi fost loviți în modalitatea descrisă de aceștia,

ar fi prezentat urme evidente ce ar fi putut fi observate cu ușurință de

medicul din arest, apărător ori, procuror însă aceste urme nu au existat.

În legătură cu violențele

constatate de medic, acestea nu au determinat sau agravat boala de care suferă

G.M.I., neexistând legătură de cauzalitate între acestea și diagnosticul

stabilit în urma expertizării medico-legale.

În atare condiții, Curtea de

Apel Ploiești a constatat că rezoluția nr. 53/ P din 7 iunie 2004 a parchetului

este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara G.A. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a preciza însă motivele de casare.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constatând că nu sunt temeiuri de admitere a plângerii formulate.

Potrivit dispozițiilor art.

266 alin. (2) C. pen., întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe

împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de

judecată, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoarea de la

unu la 5 ani.

„Întrebuințarea de

amenințări” înseamnă folosirea de mijloace de constrângere psihică de natură a

provoca o stare de temere, sub stăpânirea căreia libertatea psihică a persoanei

este atinsă.

Pe de altă parte

„întrebuințarea de violențe” înseamnă folosirea de mijloace de constrângere fizică,

utilizarea forței proprii sub presiunea căreia persoana față de care acționează

această forță cu greu ar putea să se împotrivească.

În speță, din examinarea

materialului existent la dosarul cauzei, rezultă că făptuitorii M.A., M.G.C. și

I.C. nu au exercitat acte de violență sau amenințare asupra inculpatului G.M.I.

Astfel, din declarațiile

martorilor B.G., C.R., M.S., D.D., lucrători de poliție care au participat în

data de 24 septembrie 2004 la ridicarea fiului petentei alături de cei trei

făptuitori, rezultă că imobilizarea inculpatului s-a făcut fără a se exercita

acte de violență.

Veridicitatea afirmațiilor

este confirmată și prin aceea că în 24 septembrie 2004 când inculpatul a fost

introdus în arestul I.P.J. Prahova, nu prezenta urme de lovituri, aspecte

consemnate și în procesele verbale de percheziție nr. 1328 și nr. 1329.

Nu este lipsit de relevanță,

aspect corect reținut de instanța de fond că inculpatul G.M.I. a fost audiat în

prezența apărătorului din oficiu în data de 24 septembrie 2002, iar a doua zi a

fost prezentat procurorului care a emis și mandat de arestare.

Acesta nu a spus nici

apărătorului, nici procurorului faptul că făptuitorii ar fi exercitat violențe

în timpul ridicării sale din localitatea Scorțeni sau în timpul audierilor.

Din înscrisurile medicale

rezultă că inculpatul G.M.I. a fost internat la secția psihiatrie a Spitalului

Penitenciar Jilava cu diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil,

impulsiv, pierdere a cunoștinței”.

De asemenea, Comisia de

Expertizare Medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, prin certificatul

de încadrare în grad de handicap nr. 2735 din 15 aprilie 2004 a atestat faptul

că G.M.I. intră în categoria persoanelor cu handicap accentuat permanent

stabilindu-se diagnosticul „retard mental, tulburare de personalitate de tip

impulsiv”.

Nu trebuie ignorat nici

faptul că petenta a formulat plângere la data de 17 martie 2004, pentru fapte

pretinse a fi fost săvârșite de făptuitori în 24 septembrie 2002.

În atare condiții, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică, secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, va respinge în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. pen., recursul declarat de petenta G.A.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta G.A. împotriva sentinței penale nr. 86 din 21

octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2005.