ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1900/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 iulie 1999, cu modificările ulterioare, reclamanta SC L.I.C. SRL București

a chemat în judecată pârâta B.R. SA București, pentru obligarea la plata

184.561.118 lei, dobânzi la vedere, practicate pe perioada 1 martie 1993-13

noiembrie 2002, asupra debitului de 136.035.602 lei, reținut nejustificat.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 5846 din 25 noiembrie 1999, a respins

cererea, ca nefondată.

Apelul reclamantei, împotriva

sentinței menționate a fost admis de Curtea de Apel București, secția VI comercială,

prin decizia nr. 16 A din 26 martie 2003, hotărârea instanței de fond fiind

schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata

sumei de 184.561.118 lei, despăgubiri, cu 18.455.000 lei, cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut ca întemeiate pretențiile reclamantei, privind daune

echivalente cu dobânzile la vedere, aferente depozitului constituit la banca

pârâtă și a cărui restituire a fost refuzată fără temei.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este

netemeinică și nelegală, întrucât:

- greșit a fost obligată la

plata dobânzilor la vedere, pentru depozitul constituit de reclamantă, întrucât

suma depusă constituia aportul asociaților la capitalul social, care nu este

purtător de dobânzi;

- reclamanta nu a probat că

a solicitat transformarea contului de capital social al societății, într-un

cont operațional de cont curent;

- acordarea dobânzilor nu a

fost motivată, ci s-a făcut referire la decizia Curții de Apel Cluj nr. 63/1997,

privind alt dosar de restituire a depozitului.

Recursul este nefondat.

Acțiunea reclamantei

privește obligarea organului bancar la plata de dobânzi pentru întârzierea

restituirii la cerere a sumei de 136.035.602 lei, depusă în depozit, în temeiul

contractului de depozit la vedere, constituit în 1992.

Cererea de restituire a

depozitului în suma sus arătată a făcut obiectul altei acțiuni, soluționată

irevocabil, prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3342 din 2 decembrie

1999, prin care s-au confirmat hotărârile pronunțate în fond și apel, de

obligare a B.R. SA, pârâtă și, în acel dosar, de restituire a sumei de

136.035.602 lei. Reclamanta, titulara depozitului, nu a formulat în acel dosar

cerere pentru plata de dobânzi, această pretenție formând obiectul acțiunii de

față.

Instanța de apel a reținut

întemeiat cererea reclamantei, privind plata de dobânzi la vedere, pârâta

făcându-se culpabilă de întârzierea în onorarea cererii deponentei, pentru

restituirea sumei din depozitul bancar la vedere, de 136.035.602 lei.

Susținerile recurentei, în

sensul că depozitul a fost constituit pentru aportul asociaților la capitalul

social al titularei de cont, și că acesta nu este purtător de dobânzi, sunt de

respins.

Suma constituită în depozit

în 1992 a reprezentat, în adevăr, la acea dată, aportul asociaților reclamantei

la capitalul social dar, odată ce s-a constituit societatea comercială, la 5

octombrie 1992, înmatriculată la registrul comerțului, natura depozitului s-a

schimbat pentru titulară, în cont de disponibil depozit bancar, așa cum se

reține și prin decizia Curții Supreme de Justiție sus menționată, privind

acțiunea distinctă de restituire a depozitului.

De altfel, prevederile art. 68

din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora aporturile asociaților la capitalul

social nu este purtător de dobânzi, se aplică în raporturile de asociere, între

societatea comercială și asociații acesteia și, nicidecum, nu privește un

contract de cont de depozit, încheiat de societatea comercială și organul

bancar, în temeiul căruia sumele aflate în depozit sunt purtătoare de dobânzi, conform

art. 19 din Legea nr. 33/1991.

Față de cele sus reținute,

sunt fără temei și celelalte critici ale recurentei, privind nemotivarea

acordării dobânzilor și neprobarea transformării naturii contului, respectiv,

într-un cont operațional de cont curent.

Hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de B.C.

SA București, împotriva deciziei nr. 16 A din 26 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția a VI a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 1 iunie 2004.