ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8015/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8015/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
SC C. Gorj, în
contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea
parțială a anexei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenului, seria M.07 nr. 2709 din 4 februarie 2002.
Reclamanta a arătat că
evaluarea terenurilor cuprinse în anexa aferentă bazelor de recepție aflate în
patrimoniul societății și descrise în memoriul justificativ, a fost greșit
întocmită de către Direcția Fond Funciar - Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului,
că valoarea terenurilor a fost supraevaluată, fapt ce conduce la înregistrarea
în contabilitate, a unor valori mult prea mari și implicit, la taxe la fel de
mari, ce nu pot fi acoperite, ținându-se seama de utilitatea și folosința
concretă a acestor imobilizări.
Tribunalul Gorj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 309 din 3
octombrie 2002, a declinat competența de soluționare, în baza art. 3 pct. 1 C.
proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova.
Prin sentința nr. 1103 din 5
decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a
respins acțiunea, reținând că modul de stabilire a valorii unui bun aflat în
patrimoniul unei societăți comerciale, reprezintă un act de gestiune ce nu
poate fi cenzurat pe baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Considerând hotărârea,
nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea
sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Se arată că în mod greșit
instanța a respins cererea, ca fiind inadmisibilă, întrucât anexa la
certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu poate fi considerată un
act de gestiune, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de
proprietate este un act administrativ, iar în anexă sunt desfășurate
suprafețele cuprinse în certificat pe fiecare bază de recepție și pe ultima
coloană se menționează valoarea fiecărei suprafețe.
Anexa este un accesoriu al
actului principal, astfel nu poate avea alt regim juridic, decât acela de act
administrativ.
Deși s-a dispus efectuarea
în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, ce a avut ca obiectiv,
recalcularea criteriilor de departajare a terenurilor în cauză și, deci,
reevaluarea acestora, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestui
mijloc de apărare, care este hotărâtor în soluționarea cauzei.
Recursul este fondat.
Obiectul acțiunii îl
constituie constatarea nulității parțiale a anexei ce cuprinde valoarea
terenului, la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor, seria M.07 nr. 2709 din 4 februarie 2002, emis de Ministerul
Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea societății reclamante, cu
o suprafață totală de 133.745,50 mp (suprafață în cotă parte indiviză de 150
mp) și o valoare, conform H.G. nr. 500/1994, de 2.789.852.121 lei.
Anexa la certificat,
contestată în ce privește valoarea stabilită terenurilor, nu poate fi
considerată un act de gestiune, întrucât certificatul și anexa constituie un
tot, respectiv anexa cuprinde un desfășurător al suprafețelor cuprinse în
certificat, pe fiecare bază de recepție și cu valoarea fiecărei suprafețe.
Certificatul de atestare a
dreptului de proprietate este un act administrativ supus cenzurii instanței de
contencios administrativ, ori, anexa fiind un accesoriu al actului principal,
nu poate avea alt regim juridic, decât acela de act administrativ.
Faptul că ulterior valorile
cuprinse în anexă ar fi înregistrate în contabilitate, nu poate schimba felul
actului juridic administrativ în întregul său.
Cum instanța a reținut
greșit că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act de gestiune și a
respins acțiunea, ca inadmisibilă, urmează a se admite recursul, în baza art. 313
C. proc. civ. și a se casa sentința, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași
instanță.
Cu ocazia soluționării,
celelalte motive de recurs vor fi analizate ca apărări ale părții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
SC C. SA Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 1103 din 5 decembrie 2003 a Curții
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu
trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 noiembrie 2004.