ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8015/2004

HOTĂRÂRE
03.11.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8015/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC C. Gorj, în

contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea

parțială a anexei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului, seria M.07 nr. 2709 din 4 februarie 2002.

Reclamanta a arătat că

evaluarea terenurilor cuprinse în anexa aferentă bazelor de recepție aflate în

patrimoniul societății și descrise în memoriul justificativ, a fost greșit

întocmită de către Direcția Fond Funciar - Cadastru Agricol și Organizarea Teritoriului,

că valoarea terenurilor a fost supraevaluată, fapt ce conduce la înregistrarea

în contabilitate, a unor valori mult prea mari și implicit, la taxe la fel de

mari, ce nu pot fi acoperite, ținându-se seama de utilitatea și folosința

concretă a acestor imobilizări.

Tribunalul Gorj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 309 din 3

octombrie 2002, a declinat competența de soluționare, în baza art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 1103 din 5

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, reținând că modul de stabilire a valorii unui bun aflat în

patrimoniul unei societăți comerciale, reprezintă un act de gestiune ce nu

poate fi cenzurat pe baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Considerând hotărârea,

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea

sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Se arată că în mod greșit

instanța a respins cererea, ca fiind inadmisibilă, întrucât anexa la

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu poate fi considerată un

act de gestiune, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de

proprietate este un act administrativ, iar în anexă sunt desfășurate

suprafețele cuprinse în certificat pe fiecare bază de recepție și pe ultima

coloană se menționează valoarea fiecărei suprafețe.

Anexa este un accesoriu al

actului principal, astfel nu poate avea alt regim juridic, decât acela de act

administrativ.

Deși s-a dispus efectuarea

în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, ce a avut ca obiectiv,

recalcularea criteriilor de departajare a terenurilor în cauză și, deci,

reevaluarea acestora, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestui

mijloc de apărare, care este hotărâtor în soluționarea cauzei.

Recursul este fondat.

Obiectul acțiunii îl

constituie constatarea nulității parțiale a anexei ce cuprinde valoarea

terenului, la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, seria M.07 nr. 2709 din 4 februarie 2002, emis de Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în favoarea societății reclamante, cu

o suprafață totală de 133.745,50 mp (suprafață în cotă parte indiviză de 150

mp) și o valoare, conform H.G. nr. 500/1994, de 2.789.852.121 lei.

Anexa la certificat,

contestată în ce privește valoarea stabilită terenurilor, nu poate fi

considerată un act de gestiune, întrucât certificatul și anexa constituie un

tot, respectiv anexa cuprinde un desfășurător al suprafețelor cuprinse în

certificat, pe fiecare bază de recepție și cu valoarea fiecărei suprafețe.

Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate este un act administrativ supus cenzurii instanței de

contencios administrativ, ori, anexa fiind un accesoriu al actului principal,

nu poate avea alt regim juridic, decât acela de act administrativ.

Faptul că ulterior valorile

cuprinse în anexă ar fi înregistrate în contabilitate, nu poate schimba felul

actului juridic administrativ în întregul său.

Cum instanța a reținut

greșit că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act de gestiune și a

respins acțiunea, ca inadmisibilă, urmează a se admite recursul, în baza art. 313

instanță.

Cu ocazia soluționării,

celelalte motive de recurs vor fi analizate ca apărări ale părții.

Admite recursul declarat de

SC C. SA Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 1103 din 5 decembrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2002/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 1999, reclamanta D.R. a chemat în judecată SC S.F. SA Craiova și Consiliul Județean Gorj, solicitând anularea î
ÎCCJ 2006-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 1999, reclamanta D.R. a chemat în judecată SC S. SA Craiova și Consiliul Județean Gorj, solicitând
ÎCCJ 2003-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanta M.E. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de a
ÎCCJ 2003-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 749/2003
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de SC „C.G.” SA împotriva deciziei nr.1859 din 21 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit revizuienta SC „C.G.” SA și intim
ÎCCJ 2003-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3185/2003
de fond a interpretat termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 ca un termen de decădere, iar, pe de altă parte, că și în lipsa acestei proceduri prealabile instanța trebuia să soluționeze cauza pe fond sau, cel mult să
Sursă