ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3598/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Făget, județul Timiș, contestatoarele L.A.C.

și J.A. au solicitat anularea deciziilor de imputare nr. C 12/50 și C 12/52 din

21 februarie 2001 emise de Oficiul Central de Stocare București.

Prin sentința civilă nr. 232 din 19 aprilie

2001 Judecătoria Făget și-a declinat competența de soluționare a contestației în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București cu motivarea că intimata își are sediul

în București, sector 1.

Judecătoria sectorului 1 București, prin

sentința civilă nr. 6397 din 7 iunie 2001, declină competența în favoarea Tribunalului

București, reținând dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la art. 158 C. proc.

civ.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 174/F din 7 martie 2002, declină competența soluționării

cauzei în favoarea Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi.

Prin sentința nr. 47 din 26 februarie

2003 pronunțată în dosarul nr. 142/2002 de Colegiul Jurisdicțional al Camerei de

Conturi București a admis contestațiile formulate și a anulat deciziile de imputare

nr. C 12/50 și C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Ministerul Sănătății, Oficiul Central de Stocare.

Prin decizia nr. 8025 din 4 noiembrie

2004 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de Ministerul Sănătății,

Oficiul Central de Stocare și Rezervă pentru Situații Speciale, a casat decizia

atacată și a trimis cauza la Tribunalul București, secția a VIII-a, pentru competentă

soluționare.

Pentru a decide astfel, a reținut, în

esență, că în cauza dedusă judecății, nu există un act de constatare încheiat de

organele de control ale Curții de Conturi, obiectul pricinii constituindu-l anularea

deciziei e imputare emisă de organe de control din afara sistemului Curții de Conturi,

astfel că instanța competentă este cea de drept comun.

Tribunalul București, secția pentru conflicte

de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 5629 din 16 decembrie 2004 a declinat

competența de soluționare a cererii formulate de contestatori în favoarea Tribunalului

Timiș, cu motivarea că în cauza de față contestatoarele au domiciliul în localitatea

Făget, județul Timiș.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin

sentința nr. 241/P.I. din 17 februarie 2005, declină competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de

competentă între cele două instanțe și instituie regulator de competență în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a apreciat că, prin decizia nr. 8015

din 4 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit corect competența

teritorială privind soluționarea cauzei.

Investită cu soluționarea prezentului

conflict negativ de competență, ivit în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Curtea va stabili competența în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele

considerente:

Prin Decizia nr. 8015 din 4 noiembrie

2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, competența soluționării prezentei cauze a fost stabilită în favoarea

Tribunalului București.

Cum prin această decizie s-a rezolvat

problema competenței, instanța de fond avea obligația potrivit art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., să se conformeze îndrumărilor date de instanța de recurs.

Pe de altă parte, în mod greșit tribunalul

a invocat din oficiu excepția procesuală de necompetență teritorială, știut fiind

că în actuala reglementare, această excepție poate fi invocată de pârât prin întâmpinări

, iar numai dacă întâmpinarea nu este obligatorie ori dacă pârâtul nu este asistat

sau reprezentat de avocat, excepția poate fi invocată la prima zi de înfățișare.

Față de cele expuse, va stabili competența

în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului București

competența soluționării contestațiilor formulate de L.A.C. și J.A. împotriva deciziilor

de imputare nr. C 12/50 și C 12/52 emise de conducerea Oficiului Central de Stocare

și Rezervă pentru Situații Speciale București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.