ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 611/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei M.M., a constatat că soțul acesteia a efectuat stagiul militar, în perioada 10 noiembrie 1951 - 29 octombrie 1954, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii ori asimilate acestora și a obligat Casa Județeană de Pensii Arad, să recunoască soției supraviețuitoare, drepturile conferite de Legea nr. 309/2002. În motivare s-a reținut, în esență, că, deși soțul reclamantei a efectuat stagiul militar, și în unități militare din afara structurii Direcției Generale a Serviciului Muncii, relevante sunt înscrierile din livretul militar, care confirmă prestarea muncii în detașamente de muncă.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta arată că în perioada în discuție, soțul reclamantei a efectuat stagiul militar în unități militare, iar nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, încât prevederile Legii nr. 309/2002 nu-i sunt aplicabile. Recursul este fondat.

În adevăr, așa cum rezultă din titlul și prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de recunoașterea și acordarea unor drepturi compensatorii, pentru efectuarea stagiului militar în detașamente de muncă, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Or, în cauză, din adresa nr. A-1001 din 19 aprilie 2004, a Centrului Militar Arad, rezultă că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, numai în intervalul 1 ianuarie 1953 - 20 aprilie 1953, restul perioadei (10 noiembrie 1951 - 31 decembrie 1952 și 20 aprilie 1953 - 29 octombrie 1954) fiind încorporat în unități militare din structura forțelor armate.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond, prin care s-a asimilat stagiul militar din unități militare, cu cel efectuat în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, este netemeinică și nelegală. În consecință, se va admite recursul și va fi modificată sentința atacată, în sensul recunoașterii în favoarea reclamantei, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1953 - 20 aprilie 1953.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 267 din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul recunoașterii drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 ianuarie 1953 - 20 aprilie 1953. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.