ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7628/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.I. a chemat în judecată

pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând Curții de Apel Timișoara, ca

în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 2163 din 1

august 2003, emisă de pârâtă și să-i emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, în calitate de soție

supraviețuitoare a lui C.F.

În motivarea acțiunii, a arătat că

soțul său, C.F., a efectuat serviciul militar în cadrul unui detașament de

muncă, în calitate de constructor, fapt dovedit prin certificatul eliberat de

Centrul Militar Județean Arad.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 22 din 20 ianuarie

2004, a admis acțiunea reclamantei C.I., a anulat hotărârea nr. 2163 din 1

august 2003 și a obligat pârâta, să emită o hotărâre prin care să-i recunoască

soției, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 7 aprilie 1958 – 30 aprilie 1960.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând soluția, ca fiind

dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, cetățenii români care au

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, iar prin art. 1 din H.G. nr. 1114/2002,

s-a precizat perioada, ca fiind între 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Din actele de la dosar și anume,

certificatul nr. 3848 din 8 februarie 2002, eliberat de Centrul Militar

Județean Arad, nu se face dovada că soțul reclamantei a efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961.

În conformitate cu art. 6 din

Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada încadrării în

prevederile art. 1 din acest act normativ, se poate face fie cu livretul

militar, fie cu adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești.

Astfel fiind și cum din mențiunile

înscrise în certificatul nr. 3848 din 20 septembrie 2002, rezultă doar că soțul

reclamantei a fost încorporat în U.M. 02506 Arad, în perioada 7 aprilie 1958 –

30 aprilie 1960, lucrând pe șantierul TR 4 Constanța, fără nici o altă referire

în legătură cu satisfacerea stagiului militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, urmează a se aprecia că în mod

greșit Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a reținut ca fiind îndeplinite, cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru justa soluționare a cauzei,

instanța era datoare să solicite reclamantei, completarea probelor, cu actele

doveditoare, în sensul susținerilor sale, acte emanând fie de la U.M. 02405 Pitești, fie de la Arhivele Naționale, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 22 din 20 ianuarie 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.