ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.F. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea
hotărârii nr. 3518 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia
la emiterea unei hotărâri care să constate că perioada 15 ianuarie 1954 - 5
noiembrie 1956 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, s-a
arătat că, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat
să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Timișoara, secția
de contencios administrativ, prin sentința nr. 262 din 27 aprilie 2004, a admis
acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligată pe pârâtă să emită o nouă
hotărâre care să constate că perioada menționată de reclamant, se încadrează în
prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reținând, în esență că, reclamantul a
făcut dovada efectuării stagiului militar într-un detașament de muncă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta, susținând că, din actele dosarului nu rezultă că detașamentele
de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcția Generală a
Serviciului Muncii; or, de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai
persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detașamente de muncă, în
perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1
din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei
legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de
muncă, în perioada 1950 - 1961.
În speță, din livretul
militar al reclamantului rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului
militar în detașamente de muncă, în perioada 15 aprilie 1954 - 5 noiembrie 1956.
Totodată, din certificatul
nr. 6236 din 28 octombrie 2002 al Ministerului Apărării Naționale - U.M. 02506
Arad, rezultă cu certitudine că intimatul-reclamant C.F. a efectuat stagiul
militar în perioada 15 aprilie 1954 - 5 noiembrie 1956 la U.M. I.C. Lupeni, ca miner.
Ori, câtă vreme este
dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului
militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l
excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de
către recurentă, apartenența U.M. I.C. Lupeni la Direcția Generală a Serviciului Muncii, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei,
deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului legii reparatorii, și anume, acela
de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă, ordonată
de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul
trebuia să efectueze stagiul militar.
În consecință, recursul urmează
a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 262 din 27
aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 martie 2005.