ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 26 februarie 2004, reclamantul P.L. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Arad, solicitând anularea hotărârii nr. 120 din 5 ianuarie 2004 și

obligarea pârâtei de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru o perioadă de 631 zile.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, învestită cu soluționarea cauzei,

s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 253 din 27 aprilie 2004, prin care a

dispus anularea hotărârii nr. 120 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta, la emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30

octombrie 1959 - 31 decembrie 1959 și, respectiv, 20 martie 1960 - 27 ianuarie 1961.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele Legii nr. 309/2002,

întrucât din adresa A 1044 din 20 aprilie 2004, emisă de Centrul Militar al

județului Arad, rezultă că reclamantul a executat stagiul militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 30 octombrie 1959 - 31

decembrie 1959, conform tabelului cu evidența detașamentelor din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, întocmit de Arhivele Naționale și a adresei

nr. 2784/2003, a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că

s-a reținut în mod greșit faptul că reclamantul ar fi efectuat stagiul militar

într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului

Muncii. În realitate, în perioada 14 septembrie 1958 - 30 octombrie 1959,

reclamantul a efectuat stagiul militar, la U.M. 03947 Arad și U.M. 01545 Pitești, unități care, potrivit Nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele

Statului, nu au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

astfel încât la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere doar perioada 20

martie 1960 - 27 ianuarie 1961.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea admite recursul și modifică sentința atacată, în sensul că

admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pe pârâtă să acorde drepturile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 20 martie

1960 - 27 ianuarie 1961.

Astfel, Curtea reține că

prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi, acelor

persoane, care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

activitatea prestată de aceste persoane având caracter discriminatoriu și înjositor,

putând fi caracterizată drept „muncă forțată”.

În cauză, rezultă în mod

cert că reclamantul și-a efectuat serviciul militar ,în perioada 20 martie 1960

- 27 ianuarie 1961, într-un detașament de muncă din subordinea Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

În conformitate cu art. 1

din Legea nr. 309/2002: „beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii”.

Astfel, în livretul militar

al intimatului-reclamant, se menționează expres la rubrica „denumirea unității

și formațiunilor”, Detașament de muncă, iar la rubrica „funcții” este menționat

„mână de lucru”, în perioada cuprinsă între 20 martie 1960 - 27 ianuarie 1961.

În aceste condiții este

incontestabil că intimatul-pârât este beneficiarul drepturilor conferite de

Legea nr. 309/2002, ceea ce nu se poate susține cu privire la perioada 14

septembrie 1958 - 30 octombrie 1959, când a efectuat serviciul militar în U.M.

03547, având funcția de „soldat”.

Astfel fiind, Curtea va

admite în parte acțiunea reclamantului și va obliga pe pârâtă să acorde

drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 20

martie 1960 - 27 ianuarie 1961.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 253 din 27 aprilie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pe pârâtă să

acorde drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru

perioada 20 martie 1960 - 27 ianuarie 1961.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2005.