ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să se dispună a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în U.M. 04742 B, ca mână de lucru, conform livretul militar și a certificatului eliberat de Centrul Militar Arad.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 280 din 11 mai 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1173 din 5 martie 2004 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23 mai 1951 - 2 aprilie 1954. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este irelevant dacă unitatea în care reclamantul a efectuat stagiul militar, figurează sau nu în tabelele întocmite de Arhivele Naționale, esențial fiind doar faptul că reclamantul nu a efectuat stagiul militar propriu-zis, ci a fost obligat să lucreze într-o unitate de construcții.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad. Recurenta a susținut în esență că U.M. 04742 Craiova, la care petentul a satisfăcut stagiul militar, nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, lucru care rezultă din Nomenclatorul pus la dispozițiile de către Arhivele Statului și Nota nr. 2784/2003, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de Pensii și a municipiului București, la cerere pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză, reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, în perioada 23 mai 1951 - 2 aprilie 1954, în U.M. 0472 B Craiova, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond reținând în mod greșit, că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. În consecință, recursul fiind întemeiat, în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 280 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.