ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.S. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să se

dispună a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în U.M. 04742 B, ca mână de

lucru, conform livretul militar și a certificatului eliberat de Centrul Militar

Arad.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 280 din 11

mai 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 1173

din 5 martie 2004 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 23 mai 1951 - 2 aprilie 1954.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că este irelevant dacă unitatea în care reclamantul

a efectuat stagiul militar, figurează sau nu în tabelele întocmite de Arhivele

Naționale, esențial fiind doar faptul că reclamantul nu a efectuat stagiul

militar propriu-zis, ci a fost obligat să lucreze într-o unitate de

construcții.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Arad.

Recurenta a susținut în

esență că U.M. 04742 Craiova, la care petentul a satisfăcut stagiul militar, nu

a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, lucru care

rezultă din Nomenclatorul pus la dispozițiile de către Arhivele Statului și

Nota nr. 2784/2003, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Conform art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea

drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de Pensii și a municipiului

București, la cerere pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu

în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or, în cauză, reclamantul

și-a satisfăcut stagiul militar, în perioada 23 mai 1951 - 2 aprilie 1954, în U.M.

0472 B Craiova, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond

reținând în mod greșit, că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din

Legea nr. 309/2002.

În consecință, recursul fiind

întemeiat, în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa

sentința atacată și în fond, a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 280 din 11 mai

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.