ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 octombrie 2003, reclamantul M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 2142 din 1 august 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a susținut că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de lege.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele august 1950 - februarie 1951 și aprilie 1952 - septembrie 1954. Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu mențiunile din livretul militar, certificatul CR 3902 din 23 septembrie 2002, al Centrului Militar Județean Arad și adeverința nr. 3459 din 19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Județean Arad, precum și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad. Recurenta a susținut că actul administrativ anulat de către prima instanță, este temeinic și legal, întrucât în perioada aprilie 1952 - septembrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la U.M. 03953, unitate care, potrivit Nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele Statului și a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S., nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, în consecință, la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere doar perioada 15 august 1950 - 15 februarie 1951. Recursul este nefondat. Din actele prezentate de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar, în calitate de constructor, în Detașamentul Sibiu (august 1950 - februarie 1951) și în Detașamentul de muncă U.M.

03953 (aprilie 1952 - septembrie 1954), fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit. Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru care se acordă drepturile solicitate. În acest caz, s-ar ajunge la o situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanei care a efectuat întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale care țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare în care a acționat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeași prestație, ceea ce este inadmisibil.

Apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.