ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 2 octombrie 2003, reclamantul M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 2142 din 1 august 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a

susținut că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii

prevăzute de lege.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 21 din 20

ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele

august 1950 - februarie 1951 și aprilie 1952 - septembrie 1954.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu mențiunile din livretul militar, certificatul CR 3902 din

23 septembrie 2002, al Centrului Militar Județean Arad și adeverința nr. 3459

din 19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Județean Arad, precum și cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad.

Recurenta a susținut că actul

administrativ anulat de către prima instanță, este temeinic și legal, întrucât

în perioada aprilie 1952 - septembrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat

stagiul militar la U.M. 03953, unitate care, potrivit Nomenclatorului pus la

dispoziție de către Arhivele Statului și a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S., nu

a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, în

consecință, la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere doar perioada 15

august 1950 - 15 februarie 1951.

Recursul este nefondat.

Din actele prezentate de reclamant,

în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar,

în calitate de constructor, în Detașamentul Sibiu (august 1950 - februarie

1951) și în Detașamentul de muncă U.M. 03953 (aprilie 1952 - septembrie 1954),

fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru

care se acordă drepturile solicitate.

În acest caz, s-ar ajunge la o

situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanei care a efectuat

întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări

formale care țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare în

care a acționat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeași prestație,

ceea ce este inadmisibil.

Apreciind că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale

incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 21 din 20 ianuarie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.