ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 678/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 august 2003, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 1627 din 2 iunie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a

susținut că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii

prevăzute de lege.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 19 din 20

ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24

iulie 1955 - 20 august 1957.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu mențiunile din livretul militar, certificatul CR 1237 din

22 august 2002, al Centrului Militar Județean Arad și adeverința nr. 3459 din

19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Județean Arad, precum și cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad.

Recurenta a susținut că actul

administrativ anulat de către prima instanță, este temeinic și legal, întrucât

în perioada 18 august 1955 - 20 august 1957, intimatul-reclamant a efectuat

stagiul militar la U.M. 03655 Vatra Dornei, unitate care, potrivit Nomenclatorului

pus la dispoziție de către Arhivele Statului și a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S.,

nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, în

consecință, la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere, doar perioada 24 iulie

1955 - 17 august 1955.

Recursul este nefondat.

Din actele prezentate de reclamant

în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar,

în calitate de constructor, în Detașamentul de muncă Bacău (24 iulie 1955 - 17

august 1955) și în Detașamentul de muncă U.M. 03655 Vatra Dornei (17 august

1955 - 20 august 1957), fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat

neinstruit.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru

care se acordă drepturile solicitate.

În acest caz, s-ar ajunge la o

situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanei care a efectuat

întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări

formale, care țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare în

care a acționat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeași prestație,

ceea ce este inadmisibil.

Apreciind că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale

incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 19 din 20 ianuarie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.