ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 17 martie 2004, reclamantul P.P.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, să se dispună

anularea hotărârii nr. 1003 din 2 februarie 2004, prin care i s-a respins

cererea privind recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în perioada 1952 - 1955, în

detașamente de muncă dislocate în localitățile Reșița, Turnu Severin,

Constanța, Midia, Babadag, Sulina, Brăila și Galați. A menționat că în toate

unitățile a prestat munci, locuind în barăci, în afara localităților

respective.

Prin sentința civilă nr. 346

din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 1003 din 2

februarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din întreg probatoriul administrat rezultă că

reclamantul a fost încorporat la 24 aprilie 1952 și a fost lăsat la vatră la 24

aprilie 1955, lucrând pe toată perioada serviciului militar, în construcții și

fiind înregistrat în categoria „neinstruiți”.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii

Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece nu a ținut

cont de faptul că unitățile militare în care reclamantul și-a îndeplinit

serviciul militar, nu făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă,

în perioada menționată.

Conform dispozițiilor art. 6

alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de acest act

normativ se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare sau a

adeverințelor eliberate de Centrele militare județene ori de U.M. 02405

Pitești.

În speță, instanța a acordat

drepturile solicitate, constatând că P.P. se încadrează în dispozițiile art. 1

din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955.

Numai că analizând actele

dosarului, rezultă că probele administrate, sub aspectul perioadei prestării

serviciului militar, sunt contradictorii.

Astfel, în certificatul nr. CR

2792 din 18 septembrie 2002, eliberat de U.M. 02506, se precizează că

reclamantul a satisfăcut stagiul militar, fiind folosit drept mână de lucru în

construcții, astfel:

- 24 aprilie 1952 - 26

februarie 1953, la U.M. 03658 Reșița, constructor;

- 26 februarie 1953 - 28 mai

1953, la U.M. 03742 Constanța, constructor;

- 28 mai 1953 - 24 aprilie 1955,

la U.M. 03765 Brăila, constructor.

Iar din fișa de evidență nr.

19036, eliberată de U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul a prestat

serviciul militar în perioada 22 aprilie 1952 - 24 aprilie 1953, ca mână de

lucru la U.M. 03658 Reșița, fiind trecut în rezervă la data de 24 aprilie 1953.

Sub acest aspect, constatând

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fundamentală pe un material

contradictoriu, pentru justa soluționare a cauzei, se impune administrarea unor

probe suplimentare, pentru determinarea exactă a perioadei satisfacerii

stagiului militar de către reclamant.

Pentru aceste motive, se va

admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite dosarul, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 346 din 23 iunie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2005.