ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.P. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în
contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acestuia să-i recunoască
drepturile instituite prin Legea nr. 309/2002, și să fie anulată hotărârea prin
care pârâta i-a admis în parte cererea întemeiată pe prevederile legii sus-citate.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că pe întreaga perioadă a stagiului militar a efectuat
muncă de constructor, în locul serviciului militar propriu-zis, executând
construcții în detașamente de muncă, pe șantiere.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 285/PI/CA
din 12 mai 2004, a admis acțiunea formulată, dispunând anularea hotărârii nr. 1154
din 5 martie 2004, dată de pârâtă, pe care a obligat-o să emită pe numele
reclamantului, o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute în art.
1 și 2 din Legea nr. 309/2002, cu începere din 1 ianuarie 2004, pentru
perioadele septembrie 1949 - martie 1950 și iunie 1951 - decembrie 1952.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că reclamantul a efectuat serviciul militar în
detașamente de muncă, pe toată durata serviciului militar sus-menționată.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de
Pensii Arad, susținând în esență că în mod greșit „instanța a extins cadrul
temporal impus de Legea nr. 309/2002, respectiv H.G. nr. 1114/2002”, întrucât
actul contestat este temeinic și conform dispozițiilor legale.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1
și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana,
cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din
cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961,
stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a
municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele
militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405
Pitești.
Deci, prin această
reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite
cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de
lege: să fie efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și
nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție, ca acele detașamente
să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Pe de altă parte potrivit art.
2 din H.G. nr. 1114/2002 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea
unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961), prin stagiu militar în
detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, se
înțelege perioada dintre data încorporării și data trecerii în rezervă sau data
lăsării la vatră, după caz, cuprinsă în intervalul 14 ianuarie 1950 - 28
februarie 1961.
În cauză, Comisia de
aplicare a Legii nr. 309/2002, verificând actele dosarului, a constatat
într-adevăr că în perioada 5 septembrie 1949 - 21 aprilie 1950 și 23 octombrie
1951 - 2 august 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar în unități
aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, însă având în vedere
dispozițiile H.G. nr. 1114/2002, la stabilirea indemnizației a avut în vedere
doar perioadele 14 ianuarie 1950 - 21 aprilie 1950 și 23 octombrie 1951 - 2
august 1952.
Cum instanța de fond a
ignorat aceste dispozițiile legale, extinzând cadrul temporal impus de H.G. nr.
1114/2002, recursul urmează a fi admis și a se modifica sentința atacată, în
sensul că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14
ianuarie 1950 - martie 1950, celelalte dispoziții urmând a fi reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 285/PI/CA din 12
mai 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ.
Modifică sentința, în sensul
că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14 ianuarie
1950 - martie 1950.
Menține celelalte
dispoziții.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 martie 2005.