- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 18 martie 2005
Decizia nr. 1798/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acestuia să-i recunoască drepturile instituite prin Legea nr. 309/2002, și să fie anulată hotărârea prin care pârâta i-a admis în parte cererea întemeiată pe prevederile legii sus-citate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe întreaga perioadă a stagiului militar a efectuat muncă de constructor, în locul serviciului militar propriu-zis, executând construcții în detașamente de muncă, pe șantiere.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 285/PI/CA din 12 mai 2004, a admis acțiunea formulată, dispunând anularea hotărârii nr. 1154 din 5 martie 2004, dată de pârâtă, pe care a obligat-o să emită pe numele reclamantului, o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute în art. 1 și 2 din Legea nr. 309/2002, cu începere din 1 ianuarie 2004, pentru perioadele septembrie 1949 - martie 1950 și iunie 1951 - decembrie 1952. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a efectuat serviciul militar în detașamente de muncă, pe toată durata serviciului militar sus-menționată. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, susținând în esență că în mod greșit „instanța a extins cadrul temporal impus de Legea nr. 309/2002, respectiv H.G.
nr. 1114/2002”, întrucât actul contestat este temeinic și conform dispozițiilor legale. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fie efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție, ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Pe de altă parte potrivit art. 2 din H.G.
nr. 1114/2002 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961), prin stagiu militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, se înțelege perioada dintre data încorporării și data trecerii în rezervă sau data lăsării la vatră, după caz, cuprinsă în intervalul 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961. În cauză, Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002, verificând actele dosarului, a constatat într-adevăr că în perioada 5 septembrie 1949 - 21 aprilie 1950 și 23 octombrie 1951 - 2 august 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, însă având în vedere dispozițiile H.G.
nr. 1114/2002, la stabilirea indemnizației a avut în vedere doar perioadele 14 ianuarie 1950 - 21 aprilie 1950 și 23 octombrie 1951 - 2 august 1952. Cum instanța de fond a ignorat aceste dispozițiile legale, extinzând cadrul temporal impus de H.G. nr. 1114/2002, recursul urmează a fi admis și a se modifica sentința atacată, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14 ianuarie 1950 - martie 1950, celelalte dispoziții urmând a fi reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 285/PI/CA din 12 mai 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14 ianuarie 1950 - martie 1950. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.