ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1635/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 octombrie 2004, reclamantul A.Ș. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, să se dispună anularea hotărârii nr. 1509 din 3 septembrie 2004, ca fiind nelegală și netemeinică în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956 a îndeplinit stagiul militar la U.M. 03199 Lugoj, în calitate de constructor, iar pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, respingându-i cererea.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 442/PI din 2 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului A.Ș., a anulat hotărârea nr. 1509 din 3 septembrie 2004, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199 Lugoj, în calitate de constructor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că din materialul probator administrat, nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit serviciul militar în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M. 03199 Lugoj, care nu a făcut parte din direcția menționată. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.

Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. Din mențiunile făcute în livretul militar al reclamantului, precum și din certificatul nr. CR 5160 din 11 octombrie 2002, eliberat de U.M. 02506, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199 Lugoj, îndeplinind funcția de constructor. Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta pe cel în cauză, de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a unității militare în care reclamantul și-a îndeplinit serviciul militar, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar. În consecință, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 442/PI din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.