ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1635/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 8 octombrie 2004, reclamantul

A.Ș. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, să se

dispună anularea hotărârii nr. 1509 din 3 septembrie 2004, ca fiind nelegală și

netemeinică în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie

1956 a îndeplinit stagiul militar la U.M. 03199 Lugoj, în calitate de

constructor, iar pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, respingându-i cererea.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

442/PI din 2 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului A.Ș., a anulat

hotărârea nr. 1509 din 3 septembrie 2004, obligând pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 20 aprilie 1954

- 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199 Lugoj, în calitate de constructor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta susține că din

materialul probator administrat, nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit

serviciul militar în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției

Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M. 03199 Lugoj, care nu a făcut parte

din direcția menționată.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă,

în perioada menționată.

Stabilirea drepturilor

prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6

alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și

din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405

Pitești.

Din mențiunile făcute în livretul

militar al reclamantului, precum și din certificatul nr. CR 5160 din 11

octombrie 2002, eliberat de U.M. 02506, rezultă că reclamantul a efectuat

stagiul militar în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199

Lugoj, îndeplinind funcția de constructor.

Câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar, într-o

unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta pe cel în

cauză, de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de

către recurentă, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a

unității militare în care reclamantul și-a îndeplinit serviciul militar, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea

scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au

fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite

criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul

militar.

În consecință, se constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru

care recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 442/PI din 2

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2005.