ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1917/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 30 martie 2004, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 1003 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 346 din 23 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955, reținând că în timpul stagiului militar a lucrat în construcții, nefiind instruit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâtă, împotriva acestei sentințe și, prin decizia nr. 667 din 7 februarie 2005, a casat-o, dispunând, totodată, trimiterea cauzei, spre o nouă judecare la instanța de fond, cu îndrumarea suplimentării probelor, în vederea stabilirii cu certitudine a perioadei în care reclamantul a efectuat stagiul militar.

În fond, după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 304 din 25 octombrie 2005, a admis acțiunea și a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând, totodată, pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Ministerului Apărării Naționale, ca probă nouă administrată în fond după casare, reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada menționată mai sus, fiind folosit ca „mână de lucru” în construcții, în unitățile militare menționate, atât în adeverință, cât și în livretul său militar, calitatea lui de constructor excluzând efectuarea instrucției militare și atrăgându-i calificativul de „neinstruit”.

Instanța a considerat, de asemenea, irelevant, faptul că activitatea reclamantului s-a desfășurat în unități militare, considerând că esențial este faptul că a fost obligat să presteze muncă în construcții și „nu a efectuat stagiul militar propriu-zis”. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, invocând greșita aplicare a legii și susținând că, atâta vreme, cât intimatul a efectuat stagiului militar în unități militare, și nu în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu există nici o rațiune legală pentru a-i fi admisă acțiunea. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 1950 - 1961, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Rezultă, așadar, că determinant, pentru încadrarea unei persoane în categoria beneficiarilor legii, nu este munca prestată în perioada stagiului militar, ci apartenența unității respective la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în sistemul căruia s-au constituit detașamente de muncă forțată. În acest context, cum din toate înscrisurile oficiale depuse în copie la dosarul cauzei, rezultă că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în unități din subordinea Ministerului Apărării Naționale, U.M. nr. 03658 Reșița, U.M. nr. 03742 Constanța și U.M. nr. 03765 Brăila, în mod greșit instanța de fond a apreciat că acesta poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 309/2002. Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 304 din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.