Decizia nr. 1800/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3605 din 5 decembrie 2003, emisă de pârâtă și pe cale de consecință, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său P.G., în prezent decedat, a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în calitate de zidar și că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea, reținând că aceasta nu a făcut dovada că soțul său a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 249 din 20 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 3605 din 5 decembrie 2003 și obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 25 septembrie 1956 - 18 octombrie 1958. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că soțul reclamantei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, scopul legii fiind acela de a acorda compensații, persoanelor pentru munca ordonată de regimul totalitar, în perioada în care trebuia efectuat stagiul militar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență, că instanța de fond a dat o interpretare proprie a „scopului” legii, ignorând intenția legiuitorului, reliefată cu exactitate încă din titlul acesteia. Recursul urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ precitat, persoanele care au efectuat stagiul militar în unități de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Art. 3 din sus-menționatul act normativ prevede acordarea unei indemnizații bănești, soției supraviețuitoare a persoanei care a efectuat stagiul militar, în condițiile art. 1 din lege.

Stabilirea drepturilor se face, însă, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele Centrelor militare județene sau U.M. 02405 Pitești [art. 6 alin. (2) din lege și art. 6 din H.G. nr. 1114/2002]. Legiuitorul, însă, a instituit prin Legea nr. 309/2002, două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză, intimatul-reclamant P.G. a efectuat serviciul militar în trei unități militare, unități care potrivit nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele Naționale și a Notei nr. 2784/2003 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, recursul fiind fondat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge acțiunea formulată de P.M. (în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P.G.), ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 249 din 20 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.