ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3605 din 5

decembrie 2003, emisă de pârâtă și pe cale de consecință, acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că soțul său P.G., în prezent decedat, a efectuat stagiul

militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în calitate de zidar și că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea,

reținând că aceasta nu a făcut dovada că soțul său a efectuat stagiul militar

în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 249 din 20

aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 3605

din 5 decembrie 2003 și obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 3 din

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 25 septembrie 1956 - 18 octombrie 1958.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că soțul reclamantei îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, scopul legii fiind acela de a acorda

compensații, persoanelor pentru munca ordonată de regimul totalitar, în

perioada în care trebuia efectuat stagiul militar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență, că instanța de fond a dat o interpretare proprie a „scopului” legii,

ignorând intenția legiuitorului, reliefată cu exactitate încă din titlul

acesteia.

Recursul urmează a fi admis,

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ

precitat, persoanele care au efectuat stagiul militar în unități de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Art. 3 din sus-menționatul

act normativ prevede acordarea unei indemnizații bănești, soției

supraviețuitoare a persoanei care a efectuat stagiul militar, în condițiile art.

1 din lege.

Stabilirea drepturilor se

face, însă, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele Centrelor militare județene sau U.M. 02405 Pitești [art. 6 alin.

(2) din lege și art. 6 din H.G. nr. 1114/2002].

Legiuitorul, însă, a

instituit prin Legea nr. 309/2002, două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă,

și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or, în cauză, intimatul-reclamant

P.G. a efectuat serviciul militar în trei unități militare, unități care

potrivit nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele Naționale și a

Notei nr. 2784/2003 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, nu au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, recursul

fiind fondat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința

atacată și în fond, a se respinge acțiunea formulată de P.M. (în calitate de

soție supraviețuitoare a defunctului P.G.), ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 249 din 20 aprilie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.